Intr-o plimbare perpedes, deci fara mercedes, am ajuns la anticariat. Nu pentru ca m-am invechit. Observi cât de modest sunt? M-am asemănat cu o carte. Te rog, să nu mă deochi.
Unele lucruri interesante se intampla p-afara. Nu intre patru pereti. Dupa mine psihologia autentica se face afara in timp ce te plimbi si observi… cum in aceste zile concetatenii valseaza printre micile mocirle, ochiurile de apa si iazurile capitalei, eventual, sărind mai mult sau mai puțin cu grație în și din autobuze și trolee.
Dar am divagat. Revin din anticariat cu Patul lui Procust. Ma asez nitel pe dânsul si citesc aiurea cu ochi de melc cotobolc la pagina 39: ”Cineva care îți spune ”sunt ocupat” fie isi declară incompetența (și lipsa de control asupra propriei vieți), fie încearcă să scape de tine.”
Iți e familiară? Totuși, te poți bucura că ti-a răspuns. Alții nu sunt in stare. Probabil nu au minute gratuite sau le-a căzut internetul. Când nu contează persoana cu care au vorbit anterior.
Despre modernitate aflăm cu câteva pagini mai în față: ”Modernitatea: am creat tinerețea fără eroism, bătrânețea fără intelepciune si viata fara noblețe.” Pare o cugetare adâncă. Că modernitatea e fadă, creată din lipsă de valori si sensuri personale? Inca mai meditez.
Filele zboară la pagina 78 și citesc cu ochii bulbucați: ”Meditația este un mod de a fi narcisist fără să faci rău nimănui.”
Hopa! Putem înțelege, de aici, de ce a devenit printre cetățenii middle-upper class o modă. Uite, cum imi aminteste că domnița Andreea Raicu oferă instruire in meditatie mindfulness la niște prețuri de stă mâța-n coadă.(probabil clientele sunt beizadele). Totuși, câteodată injecția cu narcisism face bine la stima de sine. Cu atat mai mult daca aplicandu-ți un test de personalitate ”întunecată”, scorezi până în percentila 20 pe dimensiunea narcisism din Dark Triad (sau ”latura întunecată” a personalității; aș fi scris ”umane”, dar tind să cred că și cimpanzeii o manifestă).
Intamplator, daca nu cel putin randomizat cu voia Celui de Sus (sau Jos), imi scapa filele la pagina 46 unde dau cu ochii de un alt aforism tragicomic, cel putin dupa mintea mea.
”Cel mai deprimant aspect al vietii cuplurilor pe care le vezi certandu-se pe infundate in restaurante este acela ca partenerii nu sunt aproape niciodata constienti de adevaratul subiect al certei.”
Ca să nu alunec in depresie, dau fuguța la o pagină mai în urmă. Îmi cad ochii pe un aforism referitor la modele de comportament, in spiritul postării precedente.
”Oamenii se concentrează asupra modelelor de comportament; este mai eficient să găsești antimodele – oameni cu care nu vrei să semeni când vei fi mare.”
Ca să evit orice dubiu, modelul meu este ”eu” din viitor, in timp ce antimodelul e tot ”eu”, acela din trecut. Ți se pare… Doamne, mi se trage de la meditație? Să mă tratez cu niște psalmii, zici? Colac peste pupăză, autorul ne avertizează că ”Internetul este un loc nesănătos pentru cineva dornic să se bucure de atenție”. Persoanele de față sunt, desigur, excluse.
Iar, in final, îți dezvălui criteriul după care poți realiza dacă ești bogat.
”Ești bogat dacă și numai dacă banii pe care îi refuzi te fac să te simți mai bine decât banii pe care îi accepți”.
Ai înțeles tu. Salutări cordiale lui Nassim Nicholas Taleb!