Îmi place să cotrobăi. Mi se trage din copilărie, bineînţeles. Aveam o pasiune pentru sertăraşe şi cutiuţe când nu priveam ore în şir la albinuţe, fluturi şi libelule (şi melci). Îmi plăcea să-mi bag nasul (ia interpretează psihanalitic) prin lucrurile dosite de părinţi sau de bunici în funcţie de locaţia în care mă aflam. Aşa că nu mă chema în vizită. Dacă se vor manifesta reminiscenţele infantile?
Ca să înţelegi legătura, mi-am aruncat ochii printr-un un curs universitar. Eram curios să aflu dacă sunt şi, mai ales, cum sunt prezentate testele proiective. Nu am fost mirat să descopăr că topicile din acest curs sunt aproape aceleaşi cu cele studiate de moi în urmă cu 15 ani. Nu m-am mirat nici că teste proiective precum:
- Testul Aperceptiv Tematic (TAT)
- Testul Petelor de Cerneală Rorshach
- Testul Szondi
- Testul Arborelui
sunt descrise în detaliu şi indicate ca metode de psihodiagnostic clinic. Conform literaturii ştiinţifice, utilizarea lor se bazează excesiv pe judecata clinică. De aceea, datele oferite de ele nu prezintă încredere. Nu satisfac criterii statistice de validitate şi fidelitate. Pe scurt, nu au suport ştiinţific. Ca să ne înţelegem, ele sunt (aproape) echivalentul astrogramei, cititului în palmă sau în cafea sau grafologiei.
Nicăieri în acel curs nu e precizat acest detaliu lipsit de importanţă. Studenţii la psihologie îşi vor pierde timpul dezvoltând abilităţi de utilizare a acestor teste. Mai bine şi-ar pierde capul după o fată sau un băiat. Care studenţi? Aceia de la master în psihologie clinică. Să-ţi dezvălui universitatea? Mucles.