Ai observat, oare, că păpușile și jucăriile, care reprezintă oameni și animale, sunt fără organe genitale? Spre marea mea mirare, organele genitale nu sunt reprezentate, deși multe alte trăsături de detaliu, din exteriorul corpului, sunt prezente. Ele au ochi cu gene, pleoape, dinți și limbă, degețele cu unghii, lăbuțe cu ghiare, mustăți sub nas și urechi cu lobi, pe lângă multe alte detalii.
Nu, fără genitale. Ursulețului îi lipsesc testiculele și penisul. Iar ursulica cu fustiță (semn al identității de gen), de altfel, n-are vulvă! O aceiași situație observăm la păpuși. Nici băiețeii, nici fetițele n-au genitale, deși identitatea de gen e semnalată prin vestimentație. Fabricanții de jucării par să neglijeze orientarea sexuală a jucăriilor din pluș și plastic. Mă întreb și eu, neavând ceva mai bun de făcut, de ce așa? N-au și ele dreptul la identitate sexuală? Înțelegi unde bat.
Din moment ce multe alte detalii (unghii, gheruțe, gene, pleoape și altele) sunt modelate, de ce sexul e uitat? Nu că ar fi un detaliu, dumnezeule care ne veghezi! Lumea se învârte după relațiile sexuale și romantice. Se fac și se desfac alianțe, se intentează procese, sunt uciși oameni, iar unii se îmbolnăvesc de dragoste și sex, iar, câteodată, triburi și națiuni ajung la revolte și războaie. Doar îți amintești de istoria Elenei din Troia, răpită de sub nasul regelui Menelau de Paris, care a fost subjugat de frumusețea ei. Iar asta e o poveste din antichitate. Îți amintești de președintele Clinton? Dar de căpitanul care și-a răsturnat vasul de croazieră la sud de Toscana?
E un tabu social. Tabuul ”ne ferește” de expunerea publică a organelor genitale de parcă oamenii n-au altă treabă decât să defileze pe alei și pe bulevarde cu dânsele la vedere.
De mici ne ferim de așa ceva, fiind învățați să asociem pedeapsa („rușinea”) cu atingerea și vederea lor. Copiii sunt învățați că biologia umană și animală are zone tabu. Explorarea lor, până și cu privirea, e strict interzisă. Cine încalcă tabuul se face de rușine. Porți, cumva, rușinea și astăzi? Dacă nu, de ce îți înveți copilul pe dos?
E o zonă interzisă, dar tocmai, de aceea, devine atractivă! Deși, n-ai să auzi, vreodată, de la un copilaș că exprimă uimirea că ursulețul de jucărie n-are penis! Dacă el are cocoșel, nu e musai că ursulețul să dispună la rândul său de unul. Și când cocoșelul e, de altfel, o pasăre, ce crezi că află? Pe lângă confuzia care-i trece repede, doar dovada îi stă sub nas, mai află că zona genitală e tabu. În fabricarea jucăriilor se manifestă acest puternic tabu social. Animalele și oamenii sunt androginizați. Negarea lor e completă, deși stau sub nas și cu ele faci lucruri încă de mic. Nu-ți pare un fapt pervers?
Nu te ferești de buric. Nu te ferești de degețele. Nu-ți ascunzi urechile și nu umbli cu un sac pe cap. Îți veni în minte imaginea unei femei din cultura musulmană, acoperită din creștet până-n tălpi? Da, negarea e completă. Te gândești că odată ce negarea a fost eliminată, atunci copiii devin perverși sexuali? Vor umbla toată ziulica cu genitalele la vedere? Ba chiar trec la atingeri, mângâieri și cine știe ce alte prostii?
Să ajungi cu raționamentul la consecințe tragice, doar în baza unui fapt, e marca unui argument ”pantă alunecoasă”. Odată ce tabuul a fost ridicat prin acceptarea genitalelor ca părți naturale din biologia corpului nu înseamnă automat că băieții și fetițele vor umbla cu ele la vedere. Stupiditatea devine evidentă din următoarea analogie. Dacă labele sunt acceptate ca părți naturale și nimeni nu se ferește de ele, atunci observi, cumva, pe stradă oameni mergând desculți, chiar și în zilele toride?
Ne acoperim corpul încă din vremuri preistorice. Acoperirea lui s-a dovedit adaptivă. Nu suntem echipați cu blănițe care să ne ferească de intemperii, insecte și vietăți microscopice neprietenoase.
Nu văd niciun motiv serios pentru care copiii să fie feriți de organele genitale. De ce să nu fie acceptate, în loc să fie negate, ca părți naturale din biologia animală și umană? Da, e retorică. Vei avea copii, iar lumea noastră va avea adulți ne-rușinați de ceea ce e natural. Fără o rușine de prisos, mă gândesc că, poate, chiar și relațiile sexuale vor fi experimentate cu mai multă destindere și spontaneitate. De unde și mai multă plăcere. Cred că merită să-i redăm ursulețului identitatea sexuală.