Familia tradițională (bărbat-femeie și copil) trebuie protejată. Să nu permitem căsătorii între persoane (persoane?) de același sex, deoarece punem în pericol familia și copiii noștri.
Vrei să ajungem o țară cu copii crescuți de homosexuali? Vrei să ajungem o țară de homosexuali? Să rămânem fără copii? Și nici Biserica nu permite. Domnului și slujitorilor săi nu-i sunt pe plac pederaștii. Iar dacă permitem persoanelor de același sex să se căsătorească, mai rămâne să-i lăsăm pe unii, mai deșucheați, să se căsătorească și să se împerecheze cu frații, părinții, mașinile și, de ce nu, cu animalele de casă! Fiecare cu ce are prin ogradă sau locuința din bloc, o pisică, unu, doi hamsteri, un canar, un câine sau o găină.
Să fie un argument corect? Denotă acest argument toleranță?
Nu, la ambele întrebări. E un paralogism ”pantă alunecoasă” (slippery slope) pe derdeluș sau coaja de banană). Ne abate atenția de la subiectul în discuție către scenarii ipotetice extreme. Dar cum nimeni nu ne prezintă dovezi pentru ele, ”argumentul” devine un apel la emoționalitate prin evocarea fricii și, chiar, a dezgustului. Nimeni nu-și dorește asemenea emoții. Astfel, oamenii sunt manipulați să ia distanță, ba chiar să respingă subiectul în discuție în baza fricii evocate.
Cât despre toleranță… vine și din înțelegerea unui simplu fapt. Și ar fi o toleranță (spre acceptare deplină!) întemeiată rațional, nu doar simțită (asta pentru cine simte).
Biologia sexualității umane e variată. O întâlnim cel mai adesea în două culori, bărbat și femeie, dar cu felații, scuze!, relații heterosexuale (gr. ”heteros” = diferit), bisexuale sau homosexuale (gr. ”homos” = similar). Și mult mai rar, o întâlnim într-o culoare combinată (transsexualitate), adică bărbat-femeie sau femeie-bărbat.
Crezi că ține de vreo alegere conștientă, liberă? Are vreun rol liberul arbitru? Nu prea ține de o alegere liberă. Cei mai multi oameni experimentează o foarte mică spre deloc impresie că ei ar alege orientarea sexuală. În alte cuvinte, nu ei își propun dintr-un capriciu sau dintr-o educație strâmbă să aibă orientarea sexuală diferită comparativ cu majoritatea (declarată ”normală” vs. ”anormală” de gânditorii în termeni absolutiști). Oricum, în baza unei logici evoluționiste, trăsătura homosexualității nu poate fi decât de-o frecvență foarte mică într-o populație, deoarece o mare frecvență ar fi redus în timp rata reproducerii, iar specia umană n-ar fi supraviețuit.
Cercetătorii sunt de acord că orientarea sexuală ține de interacțiunea mai multor factori genetici, hormonali și influențe de mediu. Orientarea sexuală emerge din pubertate spre adolescență. Deși, un adolescent dezvoltă o identitate de gen masculin, poate simți atracție față de alți băieți (și/nu față de fete). Dar și invers, evident. O adolescentă dezvoltă o identitate de gen feminin, însă poate simți atracție față de alte adolescente (sau/și față de băieți).
Dacă sunt tulburări psihiatrice? Nu. Nu există asocieri între psihopatologie și orientarea sexuală de tip homosexual ori bisexual (pentru cine are dubii, egal atracție față de același sex sau față de ambele sexe). Sau există aceleași asocieri ca între psihopatologie și heterosexualitate. Comportamentul heterosexual și cel homosexual sunt aspecte normale ale sexualității umane. Relațiile între lesbiene și relațiile între pederaști (sau bisexuale) sunt forme normale de legături umane. Sunt forme experimentate în multe culturi și în multe alte timpuri. În secolul XXI, noi suntem mai conștienți de existența lor dat fiind accesul la informare. Nu sunt azi mai frecvente decât în alte timpuri istorice. Doar că ajung la noi cu o mai mare ușurință. (nu, nu ei, Doamne ferește!:)))
Iar dacă ești un psiholog/o psihologă sau psihoterapeut, cu toți boii acasă (dar și vacile), vei renunța la ”psihoza” tehnicilor de corectare a persoanelor homosexuale pe căile ”drepte” ale sexualității stereotipice și potrivite conceptului de familie tradițională. Terapeutul poate ajuta la limpezirea minții unui tânăr (sau unei tinere) în privința orientării sexuale. Nu la adâncirea confuziei și rezolvarea prin direcționarea către heterosexualitate. Apoi, îl va ajuta să gestioneze prejudecățile și să-l îndrume către o viață activă și împlinitoare.
Dar, mai sunt și alte întrebări. De exemplu, pot fi ei părinți buni? Îmi exprim convingerea că susținătorii familiei tradiționale au reflectat și au răspuns acestor întrebări. Sau doar au ieșit în stradă? Aha, să ieși în stradă și să strigi e mult mai ușor. Vai, câtă toleranță! (la mine).