Probabil ai auzit de terapia numită ”Eye movement desensitization and reprocessing” (EMDR). Trebuie să fi auzit, dacă ești de profil, deoarece cu un an în urmă, cam pe vremea asta, a fost o lansare de carte cu invitați celebri prin aparițiile lor publice. Cartea a fost scrisă de o cucoană din Israel, cu expertiză în EMDR, care ne îndeamnă chiar din titlu să ne schimbăm viața amintire cu amintire. Iată o carte care merită neapărat lecturată cu creionul de băieții de la 3Sud Est: ”Amintirile ma chinuiesc, amintirile ma răscolesc, nu mai rezist” (dacă te încearcă nostalgia, aici). Îți mărturisesc că nu știu ce conține cartea duduiței, dar asta numai pentru că îndemnul flamboaiant din titlul dumneaei mă chinuie la ficați.
N-am comentat acum un an, pentru că mi-am zis să nu dau atenție evenimentului mai mult decât merită. De fel sunt sceptic când citesc titluri ce promit schimbări de viață prin pură intervenție psihologică (bla-bla-bla). Devin și mai sceptic când titlurile promițătoare de cai verzi pe pereți sunt promovate de psihologi și profesori. George Orwell (pe numele său adevărat Eric Arthur Blair) comenta că ”există unele idei atât de greșite încât numai o persoană foarte inteligentă poate crede în ele”. Ai înțeles că schimbarea vieții amintire cu amintire e una dintre ele; o idee credibilă, se pare, pentru niscaiva persoane foarte inteligente.
Ei, dar, terapia EMDR nu e doar bla-bla, talking therapy. Presupune mișcări oculare ca parte crucială din procedură atunci când pacientul își reamintește amintiri traumatice. Mișcările oculare sunt orizontale și simultane cu repovestirea. În ultima vreme, aceste mișcări oculare au fost înlocuite cu stimulări bilaterale intermitente, cum ar fi bipuri alternative stânga-dreapta auzite de pacient în căști pe măsură ce-și derulează amintirea. Curios, nu crezi?
Cum funcționează, de fapt, EMDR-ul? Să vedem ce ne lămurește babeta Francine Shapiro, creatoarea terapiei. În cartea dumneaei descoperim că EMDR are la bază, ca și cadru de lucru, un model de procesare informațională adaptivă.
”Mai specific, pare să avem un echilibru neurologic într-un sistem fiziologic distinct care permite informației să fie procesată înspre ”o rezoluție adaptivă”.Prin adaptare rezolutivă înțeleg că sunt realizate legăturile unor asociații potrivite și că această experiență e folosită constructiv de către individ și este integrată într-o schemă pozitivă emoțional și cognitiv.”(Shapiro, 1995, p. 30).
Ne oferă și un exemplu, după care ne lămurește vizavi de cazul unei traume psihologice severe (nu psihice, pls!).
”Când cineva experimentează o severă traumă psihologică, se pare că un dezechilibru apare în sistemul nervos, cauzat probabil de schimbări în neurotransmițători, ca adrenalina și alții. Datorită acestui dezechilibru, sistemul procesării informaționale devine incapabil să funcționeze optim și informația obținută la momentul evenimentului, incluzând imagini, sunete, afect și senzații fizice, e menținută neurologic într-o stare inconfortabilă.” (idem, p.31)
Informația ar fi păstrată sub forma unei stări de excitație și s-ar putea declanșa la stimuli interni/externi. Astfel, ea ajunge să fie exprimată prin coșmaruri, flashback-uri (amintiri spontane) și gânduri intruzive în relație cu anumite aspecte din contexte particulare (stimuli triggers), adică simptomele PTSD. Pare mult mai clar acum.
Sper că nu reacționezi cu intransigență, dragule cititor cu spirit critic. Dânsa își formula modelul explicativ în baza observațiilor și studiilor de caz plecând de la paradigma științei cognitive a procesării informaționale.
Și se întâmpla prin 1995. Au trecut de atunci zece ani până la o serie de experimente derulate de Marcel și Iris, cercetători olandezi la Utrecht University, care ne propun o altă explicație la întrebarea ”de ce funcționează EMDR-ul?”. Sigur, EMDR s-ar putea numi și Bipuri Alternative și Reprocesare prin Desensibilizare, abreviată BARD; o frumusețe de acronim! (engl. ”bard” = poet, cântăreț, dar și bucată de slănină). Ce am uitat să menționez e că terapia lui Shapiro are la baza (dez)învățarea clasică prin metoda behavioristă a desensibilizării (eficiență maximă când ai de-a face cu frici și fobii), creată de răposatul Joseph Wolpe (un psihiatru sud-african, nemulțumit de bolboroseala freudiană). Doar nu credeai că Shapiro era vreo tanti hippie amatoare de terapie prin bețișoare parfumate?
Dar, oare, chiar o fi necesară procedura cu mișcările oculare orizontale sau semnale sonore alternative la urechi? Nu-ți pare și ție o metodă mai degrabă voodoo?
În lucrarea lor, publicată în Journal of Experimental Psychopathology (vol. 3, 2012; vezi aici), Marcel și Iris raportează o serie de rezultate care infirmă ipoteza cum că mișcările oculare sau alte sarcini duale ar fi nenecesare în procedura EMDR. Cei doi relatează în rezumatul lucrării cum experimentele lor infirmă, de asemenea, și idea că ”stimularea bilaterală” ar fi necesară. Mișcarea ochilor sus-jos și jos-sus produce aceleași efecte precum mișcarea lor pe orizontală. Cică, la fel și sarcinile care nu implică mișcări ale ochilor. Poftim?
Vezi să nu ți se aplece. Sarcina duală taxează memoria de lucru. Iată un enunț care poate fi înțeles numai de studenții care au participat cu conștiinciozitate la cursurile de psihologie jungiană, pardon, cognitivă. Și ce legătură are cu reprocesarea amintirilor? Legătura (de pătrunjel) e că pacientul e angajat în două sarcini simultane. Adică, urmărește atât semnalul luminos ori sonor, cât și repovestește amintirea tulburătoare. Această dublă sarcină supra-încarcă memoria de lucru cu efectul (curios lucru!) atenuării ecoului emoțional tulburător. Marcel și Iris discută pe larg legătura și implicațiile vizavi de tehnica EMDR a rezultatelor obținute din cercetările lor teoretice și empirice.
Ca să pot încheia acest articol ”academic”, lucrarea celor doi cercetători poate fi cu ușurința unui clic obținută și cercetată, alături de cartea baborniței Francine Shapiro. Astea, înainte de a te încrede în ”schimbarea vieții amintire cu amintire”. Pe final am înțeles unde bate șaua cucoana din Israel. Într-adevăr, ”marketing” se cheamă. Ne propune un produs/serviciu extraordinar, profesional, desigur, la pachet cu promisiuni flamboaiante.
P.S. EMDR apare pe site-ul diviziei 12 din APA, Societatea de Psihologie Clinică (USA), ca tratament cu suport empiric pentru tulburarea de stres post-traumatic.
Shapiro, F. (1995). Eye Movement Desensitization and Reprocessing (EMDR). Basic Principles, Protocols, and Procedures. The Guilford Press.
Van den Hout, M. A., & Engelhard, I. M. (2012). How does EMDR work?. Journal of Experimental Psychopathology, 3(5), 724-738.