Iesi din hipemarket si realizezi ca nu stii unde iti e parcata masina. Incerci sa-ti amintesti. In tentativa ta de reamintire iti recreezi drumul din momentul sosirii si cauti repere in jurul tau. Cauti un anume loc si, de aceea, incerci sa gasesti indicii care sa te ghideze in acel loc. Cum ar fi sa-ti amintesti nenumarate alte locuri de parcare? Cum ar fi sa de-a buzna in mintea ta (in memoria de lucru) alte locuri in care ai parcat in trecut, in istoria ta de cumparator fidel din acel hipermarket?
Spre norocul nostru, nu se intampla. Daca s-ar intampla, parcarile din hipermarket ar deveni neincapatoare, iar politia comunitara ar avea, cu adevarat, de lucru. Oricare alte informatii irelevante (desi, legate de “parcarea masinii in parcarile din hipermarketuri) pentru situatia prezenta, in care tu ai de rezolvat problema locului de parcare, nu-ti patrund in mintea constienta. Informatiile relevante isi vor face loc pe masura ce indicii de context iti sugereaza o locatie sau alta si, tot deplasandu-te, mai la stanga, mai la dreapta, deodata stii. Poc! Stii unde ai parcat.
Mecanismul mental care permite aceasta performanta cognitiva se cheama inhibitie mnezica (inhibitory memory). Se pare ca are o valoare adaptativa, fiind un mecanism selectat evolutionist. Este (relativ) simplu sa intelegi logica evolutionista, cand iti imaginezi ,spre exemplu, situatia lui Muc (un amic hominid) ce nu recunoaste drumul unde si-a lasat tovarasii de vanatoare (tabara). El, in cautarea drumului, nu-si va aminti zeci de indicii din alte partide de vanatoare (de antilope), ci doar acele indicii relevante pentru drumul din situatia prezenta. Altfel, el s-ar rataci ori ar petrece mult timp prin jungla, riscand sa fie rapid halit de un tigru deloc incantat de musafiri inopinati ori care n-are niciun motiv sa rateze un pranz delicios aproape gratis. Sansele de supravietuire ale prietenului meu, Muc, sunt mai mari, cand memoria sa este adaptata la context, oferindu-i informatii relevante rezolvarii problemei cu navigarea din prezentul situatiei.
Asa ca, poti multumi stra-stra-stra-strabunicului tau, cand iti amintesti unde ti-ai parcat masina (sau cheile!). Genele sale le ai cu tine, pentru ca doar aceia care si-au amintit informatii relevante (cele irelevante fiind inhibate), au supravietuit suficient (au gasit drumul catre tabara), astfel incat s-au reprodus si tot asa, generatii si generatii, pana la tine, cand tu te descurci, relativ usor, cu problema parcarii uitate.