Consiliez, câteodată, tineri aflați în cupluri sau dornici să fie în cuplu (sau ”cuplați”). Sunt mai tineri decât mine, minele fiind la o vârstă milenară după calendarul cu reîncarnări. Și bag de seamă că tinerii ”uită” sistematic un simplu fapt (sunt convins că nu e cazul tău).
Îndrăgostirea (cu fluturi sau furnici) reprezintă o ”unealtă” din echipamentul genelor. Ele (perspectiva genelor) vor sa facă saltul pe generația următoare. De aceea, el și ea sunt împinși unul spre altul de gene. Nici el, nici ea nu sunt conștienți de această ezoterică forță ancestrală de impulsionare sau de atracție. Ambii parteneri conștientizează doar îndrăgostirea. Ei pot înțelege ideea, nu și simți motivația profund biologică care îi trage (sau împinge) unul spre altul, uneori, în pofida oricăror norme sau tabuuri sociale.
Iar această impresionantă forță de atracție nu dă două parale pe fericirea lor sau pe gradul lor de compatibilitate, despre care știm că (aproape) garantează o bună relație de cuplu pe termen lung. Genele nu sunt preocupate de bunăstarea psihologică a celor doi care, se pot trezi atrași unul spre altul, deși ei pot fi realiza că n-au ce căuta împreună, fiind atât de diferiți în plan social, emoțional, valoric sau spiritual. Pot fi aproape ca doi indivizi proveniți de pe planete aflate la ani lumină distanță.
Chiar și cu această înțelegere în minte, nimeni nu rezistă uneia dintre cele mai puternice forțe de atracție. Cine se pune contra ei e ca și cum s-ar opune gravitației. Nu mi-ai cerut un sfat, dar cred că cel mai înțelept lucru e să rămâi cu picioarele bine înfipte în pământ, fără sărituri și acrobații. În alte cuvinte, înseamnă să dispari rapid din calea ei, să nu-i dai ghes, odată ce-i simți primul impuls. Evident, dacă nu-ți e potrivită în acel context de viață. Altfel, te paște o mare dandana.
Merită să accepți faptul că pentru gene nu există un nivel psihologic și cultural. Deoarece, n-au inteligență și intenție conștientă, chiar dacă din exprimarea mea pare invers, contează maximizarea șanselor de reproducere, nu normele și tabuurile sociale.
Episodul dragostei de după sau de la prima întâlnire e basmul genelor, pe care ele îl povestesc cu mult talent (a la David Attenborough) ca cei doi, aduși de împrejurări unul în preajma altuia, să se împerecheze. Da, da, să facă pui, adică purtători de gene, ca apoi, să-i crească împreună. Acum, probabil am mai înaintat cu anii, cred că cine e interesat de o relație pe termen lung, cel mai înțelept lucru ar fi să nu parieze pe ”dragoste”, ci pe gradul de înțelegere mutuală, dar și pe binele simțit în preajma partenerului (după îndrăgostire).