Valeriu Nicolae își consumă din timpul prețios la Starea Nației ca să demonteze bazaconiile lui CG. Felicitări!Este muncă grea să poți urmări delirul și inepția. Acest CG poate minți cu seninătate că albul e negru și negru e alb (oricum minciuna pare să fie aproape politică de stat). Eu, unul, am cedat nervos încă din decembrie (sunt mai nevricos din fire) și nici nu am vrut să mai știu de dânsul (și toți ceilalți din butaforia numită ”democrație”). Încă mă uimește (ca să nu zic silă) să văd cum mulți concetățeni sunt vrăjiți de acest ins și ar vrea să-l voteze la alegerile din mai. Venind din partea unui posibil candidat la președinție, ”discursul” dânsului ar merita atenție doar din partea autoritătii electorale. S-ar putea alătura și psihologul clinician care să dezbată cu psihiatrul vizavi de un diagnostic și unde să-i facă încadrarea, pe axa I sau axa II.
Aproape nimeni nu ar da atenție elucubrațiilor dumnealui dacă o bună parte dintre concetățeni ar avea un strop de judecată critică. Nu există stropul, pentru că politicienii clasei conducătoare (multi dintre ei fiind și foarte bogați) arată o temeinică grijă la următoarele: (1) să ne abuzeze prin autorități inepte și deficiențe în servicii publice, (2) să ne mintă și să fure uneori cu protecția legii și (3) să nu permită dezvoltarea morală și intelectuală ca să rămânem proști și săraci (sau nu departe de acest prag). Toate astea năruie omului treptat orice urmă de demnitate și speranță. Nu degeaba avem migrație de parcă suntem în război. Citeam de curând pe ziare.com că 10 la sută din populație deține peste 50 la sută din avuția țării (din care 1% deține peste 23%!) și că țara are un grad ridicat de inegalitate. Nu zău, 90 la sută dintre români dețin sub 50 la sută din averea țării. Uimitor!
Necazul este dincolo de educația încheiată foarte devreme și fără substanță. Necazul ține de nedreptate socială, inegalitate de șanse și un trai de zi cu zi sub un prag minim decent. Oamenii aflați în situații de viață grele, vulnerabili social și fără speranțe de mai bine, caută o figură autoritară (mesia) de care să se agațe ca inecatul de un pai. Acesta e un adevăr psihologic și e bine conturat în mentalul lor: Există D-zeu, dar este în Cer. Avem nevoie aici pe pământ de unul asemenea Lui. Iată-l pe Mesia egal CG! N-ar fi primul din istoria post-decembristă.
Simpatia (și votul) unora dintre concetățeni pentru Mesia egal CG înseamnă un protest social (pe măsura capacității lor de înțelegere). Dar vina este a clasei politice care, precum mitologicul lup, își schimbă părul (oamenii pe ici-colo) dar nu și năravul.