Sper sa nu crezi ca in lumea fizica sunt sarcastic precum sunt aici in lumea virtuală. Pot fi ironic, cu nițel acid cât să piște când e cazul. Când scriu, altcineva se exprimă. E un alt self. Când scriu, un self mai arțăgos, acid și orientat către a dezbrăca de haine pe impăratul gol (mai bine zis, impărăteasa?) tinde să iasă în față sau la suprafață. (Sunt bun de luat cu cămașa de forță?)
Acest Self, blogger-ul, nu e Self-ul din cabinet sau de la cursuri. In aceste contexte, alte Self-uri se exprimă. Ce zici de unul inimos sau blând, de încredere și empatic? Dacă din alte contexte nu mă știi, ți-ai făcut o imagine despre mine doar din textele de aici. Te anunț că nu mă cunoști decât parțial. Doar citind aici, cunoști un sine blogger. Draga mea ori dragul meu, suntem mai mulți. Da, da, aici în spatele ochilor care se belesc în ecran. Uneori, e o compilație. Alteori, nu. (teoria sinelui mănunchi)
Dispun de un Self terapeutic. Dar acesta e o rara avis. Câțiva oameni care mă investesc cu incredere, chiar mă plătesc pentru această pasăre rară. Se pare că am și unele rezultate care mă bucură. Dar, bineînțeles, că îmi fac publicitate chiar acum. Credeai că blogul există doar pentru tine? Câți ani ai? Au, iară, luă volanul self-ul acidulat. Scopul acestui blog ține de un domeniu, un pic antipatic, numit marketing si publicitate. Dupa cum observi, textele mele tind sa indepărteze oamenii, mai putin să-i apropie, prin simplul fapt ca nu impartasesc ideile frumoase, dar comode, care țin pe cei mai multi concetățeni intr-o zonă a confortului intelectual și emotional.
Dumnealui e amator de satiră. Când se manifestă in blogosferă, încearcă un stil satiric. În ce măsură reușește, rămâne la aprecierea cititorului, la rândul său, amator de așa ceva. Altfel, mă aștept să fie dezgustat, chiar iritat de sarcasmul lui. De altfel, e predictibil. Unele texte (plus cele ce urmează a fi scrise) pot fi percepute ca amenințări la integritatea de sine a cititorului care intră in defensă (teoria integritatii sinelui). Mai ales, dacă face parte din breasla psihologilor. Dar, precizez, nu de către toți, ne-fiind toți cititorii slabi de îngeri. Mă aștept ca printre ei să fie și cititori cu apetență pentru satiră… Deoarece nu sunt orbi? Asta deoarece un alt self, unul care aspira la excelenta (mai si munceste pentru ea), mai exigent de felul lui, solicita standarde veritabile (nu pe hartie) in profesia sa.
Sinele pamfletar nu va fi niciodata un pleaser. Ar fi culmea nevrozei să vrea a fi plăcut de toată lumea in timp ce isi face spectacolul. Nu caută ca textele sale să anestezieze orice zvâc de istețime din cititori apelând la cuvinte frumoase din inimă exprimate. Are tendința să înțepe, ne-fiind victima tiraniei bunului simț. Mereu sunt unii, destul de multi, care simt repulsie, daca nu mânie la adresa dumnealui. Altii, mai multi, ignoră pe principiul ursul trece câinii latră. Cativa, desigur, sunt ingrijorati de soarta mea-un sine aflat sub influenta nefasta a dansului self si ma compatimesc.
Nu mi-am propus sa schimb fața (nici spatele) psihologiei autohtone. Mai multe sanse am daca fac un sprint cu sireturile de la teneși legate intre ele. In spatele ei stau resorturi la care n-am acces și care țin de tarele educației universitare. In schimb, mi-am propus sa formez opinii si valori. Unde e loc, unde e agilitate, unde e determinare, unde e curiozitate intelectuală. Și, mai ales, unde e autenticitate. Parlamentul Selfilor are urmatoarea politică vizavi de meseriașii de mucava. Se numește satiră (bine, o tentativă). Nu țin sa persuadez pe acei oameni, care poposesc p-aici, să renunte la dogma lor si sa-si puna ochelarii propusi de mine. Ar fi pierdere de vreme.
Mi-am mâncat niste timp, dar am descoperit cum argumentele insirate nu fac nici cat o ceapa degerata ca un altul sa-si schimbe fixatia. Maniera (mai) rationala merge la fiintele sensibile la idei, deschise la cunoastere si suficient de agile mental (sau suple cognitiv). Probabil putintele persoane, din moment ce blogul are in medie 100-150 de vizite zilnic. Tu, cel/cea care citesti acum, esti foarte probabil una dintre ele. Si foarte probabil nu aderi la filosofia bullshit. Iti reamintesc, filosofia bullshit e amestecul ”spiritual” inconsistent de budism, hinduism, taoism, eventual, creștinism și New Age. Uneori, cu teorie cuantică. Deși dumnealor n-ar ști care-i treaba cu spinul electronic sau diferența dintre bosoni și musoni.(hihi!)
As putea comenta despre self-urile care ma (auto)definesc pana la calendele grecești. Problema cu introspectia e ca nu se termina nicicand, zicea un clasic. De aceea, îi invidiez pe psihanaliști. Au ocazia, bine plătită de acei oameni excesiv preocupați de ei înșiși, să se ocupe cu explorarea introspectivă.
Hait! Iară s-a instalat in forum sinele pamfletar. Sa-l lasam la butoane deocamdata. Dar sa-i taiem sonorul. Voi pune punct. Punct.