Sally si Ann sunt doua fetite. Doar ca nu sunt vii. Sunt doua papusi manipulate de un cercetator in fata unui copilas. Sally ia o minge si o aseaza intr-un cos dupa care pleaca din camera. In timp ce Sally e plecata, apare Ann si ia mingiuta din cos si o ascunde intr-o cutie aflata in camera. Copilul care a asistat la aceasta scena este intrebat: “Cand Sally se intoarce unde va cauta mingiuta?” Tu unde crezi ca va cauta Sally?
Acesta e testul clasic (are multe variante) pentru teoria mintii (Theory of Mind), cunoscut sub numele de Sally Ann task. (poţi căuta pe youtube).
Copiii sub 4 ani cred ca Sally va cauta mingiuta in cutie… ca si cum Sally dispune de aceeasi minte cu a copilului care a asistat la intreaga scena! Ei nu pot intelege perspectiva diferita a lui Sally si ca ea dispune de o alta versiune a realitatii decat a lor. Sunt de acord. Nici unii adulti nu inteleg ca tu poti avea o versiune de realitate diferita de a lor, insistand sa te convinga cu ajutorul unor dovezi comice ca felul lor de a vedea lumea este cel corect!
Copiii cu varste >4 ani, aproape de fiecare date ofera raspunsuri corecte, adica declara ca Sally se va uita, unde crezi? In cos, in locul unde crede ca mingiuta este , deoarece aici a lasat-o, si nu se va uita in cutie, locul unde noi stim ca este ascunsa.
Incepand cu in jur de 4 ani, copiii incep sa se prinda ca oamenii pot avea intentii diferite si ca isi pot exercita aceste intentii sau le pot pune in fapte. Incep sa inteleaga ca oamenii sunt “agenti” mentali cu intentii diferite de ale lor, ca actiunile lor sunt conduse de felul personal in care cred ca este realitatea si ca aceste credinte nu sunt mereu in acord cu realitatea. Cu alte cuvinte, putem afirma ca au abilitatea de a citi minti. (telepatici, desigur!:)))
In filosofia mintii este folosit termenul de intentionalitate prin care se face referire la procesele cognitive implicate in aceasta abilitate. Intr-un sens filosofic, intentiile acopera stari mentale caracterizate prin termeni precum: crede, presupune, intentioneaza, vrea, deduce, implica. Intentionalitatea sau instanta intentionala se refera la o serie de stari/nivele ale mintii asezate ierarhic.
Ca sa le poti intelege te poti gandi la jocul de sah. Fiintele care stiu de propria minte (stiu ca dispun de minte) se afla pe nivelul I al mintii sau, altfel zis, au intentionalitate de ordinul unu.
“Eu cred ca… “
Daca ele detin o credinta sau cred ceva in raport cu o alta minte, au minte de nivel II. “Eu cred ca tu crezi/vrei/presupui… “. Iata o serie de exemple: “eu cred ca tu crezi in fantome”; “cred ca tu vrei afectiune” sau, ca sa revenim la jocul de sah, “cred ca tu vei face o mutare cu regina ca sa ameninti nebunul”. Acesta e ordinul doi al intentionalitatii sau nivelul doi al mintii.
Care crezi ca este nivelul III? Te-ai prins de intrebare? Eu stiu ca tu ai o minte, adica intentii diferite de ale mele. Si, simultan, stiu ca tu ai o minte si crezi un anume lucru, cu ajutorul ei, despre mine sau despre aceste idei.
“Eu cred ca tu crezi, ca eu cred… “. Sa vedem cum gandeste sahistul nostru: “cred ca vei muta regina ca sa-mi ameninti nebunul si stii bine ca anticipez asta… “. Acesta este nivelul trei al mintii.
Teoria mintii corespunde celui de-al doilea ordin de intentionalitate, ceea ce inseamna ca prichindeii, cu o varsta mai mare de 4 ani, au o minte de nivel II, urmand, daca totul merge bine, sa dezvolte, apoi, o minte de nivel III.
Dar lucrurile nu se opresc aici. De aici incolo, urmeaza sa fie FUN. Urmeaza dezvoltarea unei minti de nivel patru, cinci si sase, dar deja suntem departe, deoarece majoritatea nu trece de nivelul trei al mintii. Sa-ti ofer un exemplu din zona relatiilor de cuplu.
Sotul tau sau partenerul se intoarce de la job si il observi. Crezi despre el ca are o neliniste, ca ceva il ingrijoreaza, asa ca iti reglezi comportamentul in consecinta, devenind mai securizanta, deoarece crezi ca isi doreste siguranta. Adopti un comportament securizant, pentru ca tu crezi ca el are nevoie de liniste sau siguranta. Cate ordine de intentie ai numarat?
Mintea de nivel doi sau trei? In majoritatea situatiilor de viata operam cu ordinele de intentie doi si trei si rareori cu ordinele superioare. Vei intelege imediat de ce.
Vrei sa incercam o minte de nivel VI? Banuiesc ca vrei. Pe ce nivel al mintii sunt chiar acum?
Te gandesti ca este nelinistit, ca il framanta ceva. Daca il intrebi direct, s-ar putea sa evite un raspuns (II). Te astepti la asta si crezi ca mai nimerit ar fi sa te comporti grijuliu (III) ca el sa se simta mai in siguranta (IV). Intrucat se va simti mai in siguranta, sunt sanse mai mari sa-ti povesteasca ce-l framanta, fara sa-l intrebi (V). Dar el este un tip sofisticat, cu o minte de nivel IV si V, asa ca se prea poate sa stie ca tu te comporti grijuliu ca sa-l faci sa se simta in siguranta ca el sa-si exprime “framantarea”. Daca el crede asta despre tine si stie ca tu stii, la randul tau, ceea ce el crede despre ceea ce tu stii, isi va controla nelinistea de la bun inceput pentru a parea calm, astfel incat sa crezi ca totul e-n regula. Însă, tu ştii toate astea, aşa că îi prepari o omletă, fiindcă ştii că îi e foame. (hihi!) (VI)
Intelegi acum de ce este vitala teoria mintii? In “jocul de sah” al interactiunilor sociale şi în dezvoltarea empatiei.
Eu cred despre ceea ce tu crezi ca eu cred despre ceea ce tu crezi despre ceea ce eu cred ca tu crezi…
Dezvoltarea teoriei mintii reprezinta un prag superior al dezvoltarii cognitive. Pana la varsta de 6,7 ani copiii achizitioneaza tot ce au nevoie ca sa navigheze prin lumea lor sociala si culturala. Evident, dezvoltarea nu se opreste aici. Te poţi aştepta ca psihologii care oferă consiliere şi psihoterapie să opereze cu o minte de nivel… ? Peste sau măcar de nivelul trei. (se face aşa ceva în formare?)
Abilitatea copilului de a intelege lumea sociala in care se afla are nevoie ca prerechizit de interactiunea dintre adaptarile evolutioniste mostenite de la stramosii nostri, de influenta modelatoare a mintilor altor oameni si de cultura in care traim. Copiii se nasc cu o intelegere de baza despre lume si aceasta intelegere este modelata de actiunile altor copii si adulti. Pana la varsta de noua luni, copiii mici au abilitati de interactiune sociala cu altii. Precursorul acestor abilitati este atentia comuna (isi orienteaza privirea inspre locul unde privesti si tu).
De la precursorul abilitatilor sociale, atentia comuna, copiii trec la imitatie si de aici, la interpretarea de personaje sau la simulari. In final, spre cinci ani copiii sunt capabili “sa citeasca” mintile altora si sa inteleaga ca credintele despre realitate si realitatea de afara reprezinta doua lucruri distincte.
Extrapoland teoria mintii in zona credintelor spirituale, putem intelege de aici, de ce multi adulti pastreaza credinte si teorii in pofida lipsei de date reale si dovezilor contradictorii. Adesea, ei confunda credintele despre lume cu adevarul obiectiv (sau lumea de afara) si refuza sa accepte ca este posibil ca ceea ce ei cred despre realitate sa fie FALS. Daca ne amintim ca teoria mintii este o functie executiva, toti acesti adulti (in cardul de identitate) esueaza in procesul rafinarii acestei functii executive.
Iar procesul rafinarii in teoria mintii se cheama meta-cognitii sau a gandi despre ganduri, a judeca propriile opinii si credinte, a evalua propriile evaluari in raport cu o situatie, persoana sau eveniment.