Am reluat aici, într-o formă revizuită, un articol publicat acum o lună şi aflat astăzi, spre marea mea mirare, în top five a celor mai vizualizate articole. Se află, mai exact, pe locul cinci. Probabil datorită sexului din titlu.
Dacă ar fi după mine (dar nu este, iar asta e probabil un lucru bun), metodologia cercetării şi metode de analiză statistică din programele de licenţă în psihologie ar fi la mare cinste. Însă, cu o fundamentală diferenţă. Ele n-ar fi separate de contextul altor discipline. An de an (academic) programa de licenţă conţine discipline rupte una de alta. Aproape nimeni nu pricepe, de ex, ce legătură au procesele cognitive cu psihologia educaţională sau cu psihoterapia. Sau, mai nimeni nu înţelege de ce un design corelaţional nu permite inferenţa de relaţii cauzale (în schimb, multi interpreteaza datele în termeni cauzali).
Visez şi eu la acele timpuri în care un expert (nu diletant ca mine) în statistică aplicată în psihologie susţine un atelier inteligibil (uşor de asimilat) puhoiului de psihologi (pentru care validitatea unor măsurători nu e o enigmă; sau e?) prezent la vreo conferinţă românească de profil. Cunosc chiar doi indivizi care, cred eu, ar putea face o expunere publică “comestibilă” (Nu a organelor genitale, Dzeule!) a unor tehnici de analiză statistică încât şi cei speriati de o simplă ecuatie liniară ar pricepe câteceva. Cum grano salis menţionez că nu e cazul să fii recunoscătoare pentru idee, dacă ai gânduri de organizare a aşa ceva. Dar poţi încerca, iar dacă vei avea participanţi, dă-mi de veste. O să-mi fac nişte cruci.
Voi visa, în continuare, ştiu, precum moşul la virilitate adolescentină şi baba la frumuseţe, deoarece am îndoieli ca un astfel de ins are loc printre fermecătoarele ateliere de psihologie mumbo-jumbo, utile precum frecţia la picior de lemn.
Dacă eşti un „meseriaş” (nu e cazul tău, bineînţeles), care crede că ştiinţa nu are ce căuta în intuiţia clinică şi psihoterapie, te conjur sa nu încerci a răspunde la mini-testul de mai jos. Nu e pentru tine, deoarece nu presupune insight, ci doar să nu te iei prea în serios, în schimb să iei în serios ştiinţa (adevărată-care aplică modele matematice şi un demers raţional pe baze empirice), care nu poate lipsi din experienţa clinică psihologică (aproape un alt nume pentru intuiţie clinică).
1. Ştiinţa produce:
a. Cunoştinţe şi relaţii b. Concluzii bazate pe experienţe personale c. Ipoteze verificabile d. Concluzii bazate pe date
2. Relaţia dintre teorie şi date implică un proces:
b. Subtil b. Deductiv c. Sentimental d. Inductiv
3. O teorie „bună” d.p.d.v. ştiinţific permite:
a. Falsificarea b. Comercializarea c. Sex de calitate d. Predicţii
4. O teorie „bună” respectă principiul parcimoniei, adică:
a. are un număr minim de constructe şi asumpţii necesar descrierii unor fenomene şi predicţiilor
b. are constructe şi asumpţii complicate prin care explică fenomene
c. are sex appeal
d. are la bază o serie de tradiţii şi învăţături străvechi
5. Majoritatea cercetărilor psihologice utilizează adeseascale de măsurare:
a. Nominale b. De interval şi de raport c. Ordinare d. Ordinale
6. Într-o distribuţie normală de scoruri mediana, media şi moda sunt:
a. Diferite b. Imposibile c. Exact în mijloc d. Obscure
7. O scală de raport e diferită de o scală de interval prin aceea că:
a. presupune poziţii sexuale confinate b. Are un adevărat punct G c. Are un punct Zero adevărat d. Are mai multe trepte
8. Dacă probabilitatea e suficient de mică (ex: mai mică de .05), putem respinge H0 şi decide că:
a. Nimic nu e întâmplător b. Totul e o întâmplare c. Există o diferenţă între condiţiile X şi Y d. Există un sens abscons în acest item
9. Clopotul lui Gauss reprezintă:
a. distribuţia normală de scoruri ipotetică b. o curbă normală empirică c. un instrument de meditaţie d. o şmecherie statistică ocultă
10. Abaterea (deviaţia) standard este un indicator pentru:
a. variabilitatea în scoruri b. asocierea aleatorie c. tendinţa centrală d. cronometrie
Până la abecedare de statistică aplicată derulate prin conferinţe de profil să tragem o raită peste oceanul Atlantic, la San Francisco, cu ocazia conferinţei anuale APS, unde un tip glumeţ pe nume Geoff Cumming de la o universitate din Australia a susţinut un atelier de statistică aplicată. Îl poţi urmări aici, mai ales dacă aparţii de breasla psihologilor. După care poţi da din nou testul de mai sus. Ai făcut primul pas adevărat în ştiinţa psihologică (dacă mă înţelegi). Pentru mai multi pasi apelează, te rog, la profesorii din facultate sau la supervizorii tăi. (crezi că sunt ironic sau arogant? :))