Visez şi eu la acele timpuri în care un expert în statistică aplicată în psihologie susţine un atelier inteligibil (uşor de asimilat) puhoiului de psihologi prezent la vreo conferinţă românească de profil. Voi visa, în continuare, ştiu, precum moşul la virilitate adolescentină şi baba la frumuseţe, deoarece am îndoieli ca un astfel de ins are loc printre fermecătoarele ateliere de psihologie mumbo-jumbo, utile precum frecţia la picior de lemn.
Peste oceanul Atlantic, la San Francisco, cu ocazia conferinţei anuale APS, un tip glumeţ pe nume Geoff Cumming de la o universitate din Australia a susţinut un atelier de statistică aplicată. Îl poţi urmări aici, mai ales dacă aparţii de breasla psihologilor.
Dacă eşti un „meseriaş”, care crede că ştiinţa nu are ce căuta în intuiţia clinică şi psihoterapie, te conjur sa nu încerci a răspunde la mini-testul de mai jos. Nu e pentru tine, deoarece nu presupune numai insight şi interpretări psihologizante, ci studiu şi înţelegerea motivelor pentru care ştiinţa (adevărată-care aplică modele matematice şi un demers raţional pe baze empirice) nu poate lipsi din experienţa clinică psihologică (şi nu doar). Dar nu e prea târziu. Cu puţin efort de studiu te vei prinde de răspunsurile corecte. Dacă nu vrei să-l faci, mizând numai pe intuiţii clinice, mă întreb cum de foloseşti pilula.
1. Ştiinţa produce:
a. Cunoştinţe şi relaţii b. Concluzii bazate pe experienţe personale c. Ipoteze verificabile d. Concluzii bazate pe date
2. Relaţia dintre teorie şi date implică un proces:
a. Subtil b. Deductiv c. Sentimental d. Inductiv
3. O teorie „bună” d.p.d.v. ştiinţific permite:
a. Falsificarea b. Comercializarea c. Sex de calitate d. Predicţii
4. Majoritatea cercetărilor psihologice utilizează adesea scale de măsurare:
a. Nominale b. De interval şi de raport c. Ordinare d. Ordinale
5. Într-o distribuţie normală de scoruri mediana, media şi moda sunt:
a. Diferite b. Imposibile c. Exact în mijloc d. Obscure