Fiecare meserie are un instrumentar al ei. Ai observat uneltele unui dentist? Ale unui mecanic sau zugrav? Dar pe ale unui programator? Oare știi cu ce lucrează un politician neaoș? Cu gogoși și, mai nou, cu covrigi. Mențiune pentru pretențioși. Teoria mea e că trecerea de la gogoși la covrigi reprezintă un regres culinar. Nu-i covrigul ca gogoașa. Orice om cu scaun la cap (fără diabet) alege neîndoielnic gogoașa, nu covrigul. Așa și în politică. Am trecut de la gogoși la covrigi, iar asta e un regres intelectual. Și urmează gaura de la covrig? Degradarea discursului public e alarmantă.
Toate formele de psiho-terapie apelează la limbajul articulat. Ce analiză sau magie putem face fără cuvintele potrivite?! Conștientizarea și înțelegerea, cheițe ale transformării personale, nu pot fi sucite sau influențate fără limbaj. Și, evident, ambele reprezintă primul pas pe calea unei creșteri personale. (Ar merita și una colectivă).
Suntem pasionați de povești. Avem povești despre lume, viață, alți oameni și, desigur, despre sine sau cine ești. Uneori, povestea despre sine nu ne mai ajută. Bine ar fi să examinăm povestea sau să consultăm un psiholog meseriaș. Acesta te va ajuta să modifici aspecte din această poveste astfel încât să continui drumul în viață. De unul singur e mai dificil din cauza a doi factori:
- negativity bias, tendința de interpreta și a ne concentra pe aspecte negative.
- confirmation bias, tendința de a vedea doar acele dovezi ce ne susțin convingeri inițiale.
Aceste două bias-uri (erori de interpretare) fac o poveste despre sine și lume să devină un obstacol în calea evoluției personale. Circumstanțele vieții se schimbă, dar această poveste tinde să rămână aceiași. Și ești prins în ea. Ești captiv și adesea nici nu realizezi.
Un bun terapeut/consilier te ajută via dialog terapeutic să modifici povestea dar nu după cum crede dumnealui/dumneaei, ci după cum alegi tu pe baza unor motivații profunde pe care urmează să le descoperi pe măsură ce examinezi propria poveste și îți dezvolți ceea ce se cheamă meta-cogniție. Este ceea ce permite unui client să devină propriul terapeut pe termen lung. Să-și cultive acea voce ce-l poate alina și regla emoțional ori de câte are nevoie.
Inutil să mai precizez că avem nevoie de cuvinte. Cum aș putea numi gândurile și emoțiile dacă nu am vocabular. Dar dacă nici terapeutul nu are? Dacă nici dânsul nu are, treceți direct la pase magice urmate de pneuma breathwork. Există și metode care pot ajuta fără să necesite multe cuvinte despre cuvinte (sau gânduri despre gânduri egal meta-cogniție).
Să încerc un rezumat vizavi de scopurile unui dialog terapeutic:
- aduce insight de la Sfântul Duh și îndrumă clientul/clienta către dormitor (glumițeee),
- exprimă empatie,
- învăța clientul noi concepte necesare procesului psihologic (preferabil să fie cât mai puține și aplicate),
- facilitează o experiență completă de conștientizare și cultivă abilitatea meta-cogniției,
- îndrumă clientul către noi alegeri, comportamente și chiar drumuri în viață.