Știi ce se petrece azi, chiar acuma? La Sala Palatului din București e prima zi dintr-un mare târg cu angajatori de top. Sunt de top, deoarece oferă salarii banane, (hai zât!), babane și condiții de lucru în cubulețe parfumate, chiar dacă îți iau pielea de pe oase de riști să ajungi ca biata Sfânta Parascheva. Să n-ai liniște nici după ce dai ortu popii. Dar nu-i bai, ai după ce bea apă și te poți descurca binișor.
O sută de companii s-au înscris și oferă vreo 5000 de joburi. Pentru că am auzit de un număr colosal de studenți înregistrați la facultățile de psihologie, am căutat să aflu dacă psihologii (persoanele cu licență (și, eventual, master) în psihologie) au căutare pe piața muncii din țărișoara noastră. Mai precis, dacă au căutare pe la angajatorii de top.
Ia, fă o predicție, te rog. Câte joburi în domeniul psihologie sunt la acest târg? 50 sau mai puțin? Mai mult? 60, nu? 20?
Să vedem ce vor angajatorii. Dumnealor caută începători și specialiști în psihologie clinică, psihoterapie, consiliere vocațională și de carieră, psihologie organizațională și leadership, sănătate ocupațională, psihotraumatologie și neuropsihologie clinică. NU.
Angajatorii de top caută oameni pentru IT&C, vânzări, servicii BPO (administrative și relația cu clienții), dar și inginerie, marketing și finanțe-bănci. Oferă chiar programe de internship pe aceste domenii.
La acest târg de joburi din anul curent, ca și din alți ani, există zero oportunități. Ei, bine, sufăr de gândire negativistă. Să mă tratez cu niște afirmații pozitive?
Se pare că psihologul (ne)specialist cu ușurință poate găsi un job pe domeniu într-o lume… paralelă. Sigur, dacă vrea să trăiască decent în această capitală europeană. Oare să-i aduc aminte că iphone-le, notebook-ul, mașina și benzina, coafeza, cosmetica, vestimentația, casa, chiriile și excursiile în afara țării costă?
”Să încerce în alte țări?”, zici? Ești cumva părintele lui? Dacă ești părinte, te sfătuiesc să-ți orientezi fiul/fiica (fascinat(ă) de psihologie) înspre o altă facultate (cu deschidere spre domeniile de mai sus) pe care să o parcurgă în paralel. Nimeni din statele europene nu caută psihologi români dintr-un simplu motiv. Pregătirea academică în psihologie e derizorie (cu câteva excepții) și deconectată de la standardul european. Țidulele acestei pregătiri sunt (aproape) vax bondarul (inutile!) în UE, UK și State, Canada, Australia și altele. Te asigur că va trece multă vreme până când psihologia din facultăți va fi conectată (instituțional) la curentul academic european. Nu, nu e cazul să fii amăgită de prezența unor profesori din afară (unii n-au nicio legătură cu știința) care ne fac cu mâna din amvon sau ne țin niscaiva seminarii.
Ah, acum am înțeles. Recunosc că sunt un individ limitat în perspectivă și fără viziune. Într-adevăr, mi se întâmplă să mai delirez de la aroma de eucalipt și infuzia cu scorțișoară din orezul cu lapte. Profesorii voștri vă spun altceva și, de aceea, ar trebui să-i credeți. Probabil vă prezintă oportunitățile de angajare în baza unor date, ulterior unei acreditări obligatorii la Colegiul Psihologilor concomitent cu formarea prin școli/asociații de profil (cu certificări pe la diverse institute europene), organizate tot de dumnealor, dar în privat pe gologani grei.
Sunt surprins de corectitudinea și realismul informării. Se pare că am ajuns deconectat de la realitate. De la prea multă gândire critică? Sau de la meditat? Oricum, mi-am propus să-mi revin cu niște incantații și lumânărele parfumate.
V-au comunicat într-o manieră entuziast contagioasă cum că vă deschideți cabinete și vin clienții puzderie peste voi? Și cum veți colabora pe proiecte grozave cu grădinițe, cu policlinici și centre de asistență socială, fundații și școli? Sau ce afaceri veți dezvolta în consultanță HR și training? Cum veți oferi selecție de personal, diagnostic organizațional și workshop-uri prin corporații? Și coaching să nu uit. Iar dacă vă luați și doctoratul, veți avea garantată o carieră răsunătoare? Probabil v-au oferit și câteva exemple cu oameni de succes (ei înșiși și prietenii din asociațiile de profil?).
Doamne, ce răutăcios mai sunt! Este că mă roade invidia? O să dau în cancer de la invidie, zici? Și dacă scap, cum o să mă descurc cu pensia? Uite, cum mă apucă gânduri negre! Las că pup eu niște moaște. Fiind antrenat în autocontrol, mi-am propus să aștept până la anul când moaștele vor putea fi comandate online. Am citit că se fac pre-comenzi. Dar numai cu recomandare din partea unui prototip sau prototop, propotop?! Aha, protopop. Oricum, din câte am studiat, dacă ești conectat direct cu îngerul păzitor, intri pe prima listă. Precaut cum mă știi, am trimis deja o cerere de cablare directă cu Îngerul. Acuma, aștept răspunsul și între timp recit niște psalmii. Doamne, ajută!