”Ceea ce vedem și auzim este ceea ce credem.” Îți amintești? Dacă ești un cititor fidel cu o minte deschisă la ideile din blog, îți amintești. Acuma, pe aceiași linie de gândire te întreb. Mai continui să crezi, dacă descoperi că ceea ce ai auzit (sau citit) e fals? Îți schimbi concepția vizavi de ideile auzite? Dacă da, cât de profund? Cât de mult ajustezi propria-ți concepție inițială?
Mă interesează, deoarece e ceea ce urmăresc prin textele acestui blog. Să-ți schimbi fundamental concepția vizavi de psihologie (și nu doar). Nu știu în ce măsură reușesc, dar pot crede întemeiat că e foarte probabil să apară o schimbare la aceia dintre cititori cu abilitate cognitivă mai rafinată. Și e mai puțin probabil la cititorii cu abilitate cognitivă precară. Asta, dacă ar fi să mă iau după raportul unui experiment derulat de doi cercetători psihologici de la Ghent University din Belgia. L-au publicat în jurnalul Intelligence în noiembrie anul trecut.
Jonas De keersmaecker (ți-ai scrântit limba?) și Arne Roets au investigat cum oamenii ajustează judecata proprie după ce au aflat că informații cruciale, ce au stat la baza evaluării lor inițiale, erau incorecte. Conform studiului, se pare că oamenii ajustează atitudinea inițială dar în funcție de abilitatea lor cognitivă.
La ce ne referim prin această abilitate (mai exact, un set de abilități)? Aflăm din raport că se referă la capacitatea execuției proceselor cognitive înalte de raționament, reamintire, înțelegere și rezolvare de probleme. Ele sunt importante, după cum intuim, în judecățile sociale. Iar intuiția a fost dovedită corectă în cercetări repetate. Tot din raport mai aflăm că abilitatea cognitivă se leagă de capabilitatea de a inhiba și re-scrie răspunsuri învățate anterior și abilitatea gândirii și acțiunii mai raționale prin gândirea ipotetică și simularea cognitivă (conform cu modelul CART, 2016). Guilford numea această capabilitate, în 1956, ”flexibilitate cognitivă”, considerând-o expresia intelectului general.
În rezumat (cuvântul ”abstract” nu există în limba română cu sensul ”rezumat”) putem citi că rezultatele experimentului arată că, chiar și în circumstanțe optimale, influența inițială a informației incorecte nu poate fi pur și simplu anulată prin punctarea ideii că informația e falsă. Rămâne o concluzie valabilă în mod special pentru oamenii cu abilitatea cognitivă relativ precară.
Cu alte cuvinte, odată ce o persoană recepționează știri false și își formează o concepție, nu e suficient s-o anunți că informațiile recepționate sunt false. E inutil să-i explici și să-i aduci dovezi că acele știri sunt false și că în spatele lor se află oameni co-interesați să propage ficțiuni.
Cercetările psihologice ne arată că atitudinea oamenilor poate fi manipulată cu o așa ușurință de mă trec fiori reci pe spate. Mai mult, odată expuși la știri false, cu greu renunță, dacă mai renunță, la concepția formată inițial. Cauza? Una dintre ele e rigiditatea cognitivă.
Cine crezi că sunt cei mai mulți într-o populație, cei cu abilitate înaltă ori cei cu abilitate precară? O avea un rol și educația preuniversitară și universitară? Formează ea, școala neaoșă, minți capabile de raționare și problematizare (abilitate cognitivă înaltă)? Sau formează minți reproductive, care doar reproduc cuvintele altora? Măcar să le reia corect gramatical.
Și zău că jurnaliștii (aceia intuitivi în ale firii umane) intuiesc vulnerabilitatea credulității. Poate pentru unii reprezintă un semnal de alarmă și acționează urmând pe cât posibil valoarea adevărului în informarea publică (de exemplu, jurnaliștii de la Rise Project). Dar, există și alții (mai mulți?), care încalcă etica și fac știri după cum dictează un oarecare șef vândut unor interese meschine sau prea laș ca să-și asume adevărul.
Ca cititori nu putem avea control pe opțiunile lor. Și simplu mai este să-i judecăm. Nu judecata lor e cheia unei schimbări durabile. Mai dificil pare efortul mental prin care recunoaștem știrile false. Numai că efortul ține de abilitatea cognitivă înaltă. Deci, care e cheia? Învățăm gânditul; amare sunt rădăcinile instruirii, dar dulci îi mai sunt fructele, îmi șopti Aristotel.
Roets, A. (2017). ‘Fake news’: Incorrect, but hard to correct. The role of cognitive ability on the impact of false information on social impressions. Intelligence, 65, 107-110.