In urma cu ceva ani, am cumparat-o aproape cu fascinatie, dar n-am apucat s-o citesc. Doar am rasfoit-o si am citit pe ici-colo unele paragrafe. Mi s-a parut dificila. M-am gandit ca nu sunt suficient de inteligent, ca nu vibrez la acel nivel elevat de constiinta, astfel incat sa pot intelege ideile cartii. Pe atunci, imi explicam lumea in feluri “curioase” (manifest compasiune pentru sinele meu din trecut). O intorc pe spate (pe ea, cartea, ce-ti imaginai?) si citesc cu atentia concentrata urmatorul pasaj aflat in partea de sus:
“Principiul cosmic suprem poate fi perceput in doua feluri diferite. Uneori, frontierele personale se dizolva si ne contopim complet cu sursa divina, devenind una cu ea. Alteori ne mentinem sentimentul identitatii separate, asumandu-ne rolul unui observator uluit care asista ca din afara la mysterium tremendum-ul existentei.”
Este o carte despre cercetarile asupra constiintei si fizica moderna, principiul cosmic creator, cornucopia divina (ei, ce zici?), despre matricile perinatale, despre karma si reincarnare, sincronicitati semnificative, fiintele arhetipale, moduri de reunificare cu sursa cosmica, sa continui? Poftim, sa iau o pauza, cat faci rost de la un amic de niste ayahuasca?
O deschid la imtamplare. Am nimerit un inceput de capitol. “Verificarea amintirilor din vietile anterioare”. Verificare, zici? Imi place. Asadar, putem verifica, mi-am zis satisfacut in interesele mele investigative (crezi ca de florile marului il am pe Mercur in casa a noua?!). Privirea imi fu atrasa de al doilea paragraf, care incepu promitator cu o declaratie sincera cum ca “majoritatea amintirilor adultilor din vietile anterioare nu permit acelasi grad de verificare ca amintirile spontane ale copiilor… “. Urmeaza o explicatie plictisitoare si relatarea a doua cazuri in care pacientii supusi unei terapii psihedelice relatau istorii din vietile lor anterioare cu date reale (chipurile!) despre care nu stiau, se pare, absolut nimic inainte de experiment.
Curios cum sunt (am devenit) consult bibliografia de la finalul cartii. Mi-ar fi placut sa dau peste sursele in care apar cele cazuri consemnate (de mai sus). Bineinteles, ca nu apar decat in alte lucrari de specialitate ale autorului mult mai vechi. Frunzaresc bibliografia de la prima fila catre ultima si, apoi, in sens invers. Constat ca are cinci file si pe nicio pagina nu gasesc reviste de specialitate de niciun fel. Cred ca este beletristica, o carte de fictiune, sa fie o nuvela sau, poate, eseistica?!
Am reusit? Te-am facut curioasa? Ce carte sa fie? Suspans…
O carte din alta viata. O carte care a apartinut (aproape) altcuiva, unei alte persoane (sine). Tot eu imi vine sa zic, dar totusi un alt sine, o alta identitate, abia vizibila in negura timpurilor. “Jocul cosmic” este numele ei, o carte despre explorari ale frontierelor constiintei umane, fiind editata in 1998. Apartine lui Stanislav Grof, care va conferentia la noi peste o luna de zile. (Salutari Maestre! Poate aveai nevoie de nitica publicitate pe acest blog care d-abia strange 500 de cititori lunar spre deosebire de cele dedicate transcenderii halucinante!)
Pentru contrast, salt o alta carte din raftul bibliotecii mele modeste, pe care la fel cum am procedat si cu cealalta am frunzarit-o doar(nu e cazul sa crezi ca e stilul meu de lectura). Pastrez ritualul, asa ca, o intorc pe spate si citesc… Nu prea am ce, deoarece dau de o serie de recenzii flamboiante. O deschid la final ca sa-i aflu bibliografia. Numar 15 pagini, dar nu sunt multe surse, insa pentru fiecare capitol sunt oferite explicatii suplimentare pe fiecare topic si revista de specialitate in care apare subiectul.
N-am ales-o la intamplare. “The Feeling Of What Happens”, al carei autor este Antonio Damasio, publicata in anul 2000, la doi ani distanta de cea a lui Grof. Este o carte, de asemenea, dedicata constiintei. Damasio, un tip modest, care are doar o recunoastere internationala pentru cercetarile sale in neurologia emotiilor, memoriei, limbajului si descifrarea enigmei bolii Alzheimer. Conduce un institut de cercetare in Iowa (SUA) a mintii si creierului cu ajutorul tehnologiei de imagistica cerebrala.
Nimic spectaculos. Nu e nicio poveste aici. Doar neuroni care se descarca prin diferite regiuni corticale prin aproape 400 de pagini. Si,totusi, un paragraf mi-a atras atentia la pagina 25:
“Consciousness is the rite of passage wich allows an organism armed with ability to regulate its metabolism, with innate reflexes, and with a form of learning known as conditioning, to become a minded organism, the kind of organism in wich the responses are shaped by a mental concern over the organism’s own life. Spinoza said that the effort to preserve oneself is the first and unique foundation of the virtue. Consciousness enables that effort. “
Insa, constiinta nu este doar atat (vezi mai sus). Nu poate fi un proces emergent fiziologiei cerebrale. Constiinta se poate separa de trup si isi poate pastra functiile senzoriale in timp ce face acrobatii prin diverse spatii (vezi out-of-the-body experience (OBE)). Chiar daca tulburarile neurologice ne arata fara echivoc legatura cu constiinta, asta nu explica, ne lamureste Stan, natura si originea constiintei. (Grof, 1998, p.234).
Originea n-ar fi in in creier, ci intr-o presupusa Sursa Cosmica, iar creierul nu este altceva decat un organ care mediaza legatura la nivel material cu sursa divina la fel cum televizorul iti arata un show pacatos, deorece el este transmis de la zeci de km distanta din studiourile de televiziune.
Creier egal teveu, emisiunea pe ecran egal constiinta individuala (posibila datorita mecanismelor din teveu) si transmisia radio-tv e constiinta cosmica cu originea in studiourile antenei 3 (un fel de “sursa cosmica” in inchipuirea unora). “Mushrooms” Grof, oare te-ai gandit mai departe de atat? De exemplu, ce dovezi am pentru aceasta presupusa transmisie? Sau, avem mai multe transmisii (mai multe posturi tv), dar si multe televizoare. Aceeasi transmisie se petrece la mai multi indivizi. Curios?! Daca tu te-ai defectat (ai murit) definitiv, conformandu-ne analogiei, ce putem spune ca ramane viu si vesnic in urma defectiunii tale? Un alt teveu continua sa transmita acelasi semnal (de la antene). Unde esti tu, unde este un altul? Mai avem diferentiere in esentele spirituale (sau informatii)?
Sa fie complicata problema, mai ciupercuta? Insa, ce conteaza, la naiba! Totul tine de “halucinatiile corecte” ale fiecaruia (am pus ghilimele ca sa stii ca e vorba de credinte (halucinatie) luate ca adevar). Diferenta este ca unii au dovezi empirice si argumente rationale, iar ceilalti au… dovezi.