Oamenii care se căsătoresc sunt normali. Domnul să-i ajute! Cei care nu fac asta, dar coabitează, sunt ne-normali. Diavolul și-a introdus acolo codița bifurcată. Și cu atât mai mult, dacă n-o fac în fața lui (parcă era cu majusculă ”L”). De aceea, ar trebui să te căsătorești… în fața lui Doamne-Doamne (și spatele?).
Cuplurile de tineri aduc pe lume copii (alteori, pisici, căței, șoricei și alte vietăți). De aceea, ar trebui să faceți copii (nu Pisici!). Femeile rămân însărcinate și dau naștere la copii… și idei de afaceri, nu? E natural. Ar trebui interzis avortul dumneaei… și legiferat rolul de casnică cu alocație de la stat plus 1% de la patriarhie.
Familia e alcătuită din bărbat și femeie plus copii (și alți pets; sunt câțiva care cresc copii în loc de pets). De aceea, ar trebui interzisă familia compusă din parteneri de același sex. Cei mai mulți oameni sunt heterosexuali. Dacă ești homosexual, ești tulburat și confuz. De aceea, ar trebui să apelezi la un terapeut (sau duhovnic) și să te vindeci. Altfel, dacă nu vrei, te poți muta dragă ”invers-ule” pe insule în Papua Noua Guinee. (vei înțelege mai jos, dar nu chiar atât de jos).
Există un Califat, scuze, un Colegiu al psihologilor care acreditează psihologii români, excelent de bine pregătiți prin facultățile noastre de profil. De aceea, ar trebui să te înscrii și să cotizezi anual, odată la asociația de formare și apoi, la colegiu ca să exiști în tabelul excel. (sofism practicat de către profesorii-formatori prin facultățile de psihologie)
Prin universitățile autohtone se predă o psihologie deconectată de la cercetarea empirică din ultimii treizeci de ani. NU doar că e deconectată, ci și incorectă științific (=pseudoștiință). De aceea, n-ar trebui să studiezi psihologie la noi… cel puțin nu în următoarele zece decade. (sofismul preferat de sus-semnatul)
Cei mai mulți concetățeni cred în existența unui Creator divin. Dacă alegi să renunți la credința în Ea, piei drace!, în El, iei o decizie corectă. Știm bine că oamenii dintr-o societate sunt (aproape) fără minte, iar lubrifiantul religios îi ține împreună, după cum ne amintește un filosof decedat. Spre deosebire, toți oamenii cu un dram de minte ar trebui să renunțe la lubrifiantul credințelor în zei și energii mistice. Adică, să nu mai creadă copilărește în iluzii și ființe imaginare.
Toate enunțurile de mai sus suferă de sofismul naturalist. Forma după care poate fi recunoscut este
”ceea ce este comun, ar trebui să fie bun”.
Dacă e să fim riguroși, sofismul are patru forme, pe care le poți identifica înlocuind, rând pe rând, ”comun” cu ”ne-comun” și ”bun” cu ”rău”. Aluneci în capcana dânsului când confunzi descrierea a ceea ce este comun sau natural cu ceea ce crezi tu că ar trebui să fie.
Judecata ta e distorsionată de valorile personale și ajungi să prescrii acele comportamente drept principii etice. În alte cuvinte, asociezi o valoare morală la ceea ce este natural sau comun unei culturi și, în consecință (cu ușurință), judeci (eronat) alți oameni când acționează ”ne-natural” sau ”ne-comun” conform cu propria valoare (sau propriul set de valori). Îți amintești de sambienii din Papua Noua Guinee? Băieții mici practicau felația cu adolescenții și bărbații tineri. Erau încurajați chiar de părinți. Prin felația practicată, ei credeau că băieții absorb Jerungdu, esența masculină, care contribuia la masculinizarea și transformarea lor în bărbați.
Sofismul naturalist e la îndemâna oricui. Vine din ușurința cu care operează mașinăria asociativă (din creier). Minunatele sale consecințe sunt prejudecata, discriminarea, intoleranța și abuzul de putere, atât de frecvente în familiile noastre, în instituțiile bugetare și organizațiile private. Adică mai peste tot.
Probabil te numeri printre cititorii fideli. Dacă așa este, n-am nicio îndoială că apreciezi știința (adevărată), ca disciplină prin care reușim (more or less) să cunoaștem realitatea într-un fel care ne permite să facem predicții (nu profeții). Știind dinainte ce urmează, ne putem pregăti (”mai bine să ne pregătim decât să nu… :))). Din moment ce oamenii se bazează pe știință ca să fie pregătiți, oare n-ar trebui ca toți semenii noștri să o înțeleagă? Și n-ar trebui să renunțe la multitudinea de convingeri și ritualuri magice? De ex, acești primitivi sambieni să renunțe la practica dezgustătoare cu esența câh, fiindcă e profund greșită (și traumatizantă psihic-hâc, dna psiholog?; produce un clivaj în identitatea de gen? :)).
Simt că ai înțeles. Te bănuiesc de o minte ageră (positive reinforcer). Ceea ce este (descriere) nu duce automat la ceea ce ar trebui să fie (prescriere). Pare înțelept să introducem o pauză între ”ce este” și ”ce ar trebui să fie”. Cu o minte pătrunzătoare, vei replica că există și cazuri unde implicația e automată.
Să vedem un exemplu. Profesorii de psihologie studiază și sunt la curent cu cercetarea psihologică de top. Dacă ești profesor (nu ești, știu, profesorii citesc direct de la sursă:)), ar trebui să fii actualizat mai ceva ca androidul din telefonul tău inteligent. Iată cum am derivat cu naturalețe (!) o prescripție. Rolurile profesionale implică prescripții de rol. Ele (dar nu și noi) suferă inevitabil de sofismul naturalist.
Oricum, nimic nu ne oprește să introducem o pauză de gândire. Ne cenzurăm impulsul natural de a-i judeca pe alții cu propria măsură (hai să trăiești maestre Cuza!). Cuplând procesele mentale de ordinul doi, ne întrebăm cu mirare ”dacă chiar ar trebui să…”. Poate profesorii din facultăți s-au preschimbat în funcționari. Fiind implicați în administrare până peste cap, ei rămân cu prea puține sau zero resurse de investit în cercetare și actul predării.
Când identificăm sofismul naturalist la noi, dar și la alții, dobândim înțelegere și toleranță. Sau măcar explicații alternative. Sunt puse în mișcare rotițele minții de nivel superior.