Când ai în faţa un text, asişti la o prelegere sau dezbaţi (mai există aşa ceva?), merită să-ţi reaminteşti următoarele întrebări:
Am întrebat “de ce” X vrea ca eu să cred aceste afirmaţii?
Mi-am notat problemele posibile create de aceste afirmaţii?
Am evaluat ceea ce tocmai a fost declarat sau enunţat?
Mi-am formulat propria concluzie vizavi de topică?
Presupun aceste acţiuni rapiditate în răspunsuri? Nu prea. Dar depinde, într-adevăr, de măsura în care eşti familiarizată cu topica. Viteza mentală va fi mai lentă. Sistemul nr. 2, conform metaforei celebre a lui D. Kahneman, sau gândirea lentă este activă într-un context în care o persoană (ca tine) judecă cu limpezime (adică îşi ţine sub control reacţiile emoţionale) ceea ce o altă persoană a scris sau a declarat oral.
Îmi pare rău, prietene sau prietenă, impulsivitatea nu are loc în atitudinea critică. Înveţi să ţii sub control propriile impulsuri precum un călăreţ propriul armăsar (şi mă poţi scuti de bullshit-ul freudian). Dacă vrei să gândeşti BINE (critic) sau inteligent, deoarece deciziile tale se pot reflecta în calitatea propriei vieţi sau a celor dragi, atunci înveţi să ai control pe micţiunea verbală, pe emoţii, pe asocierile spontane (ne-fiind la un brainstorming). Treptat, cu antrenament sistematic, vei beneficia de o gândire disciplinată. Există aici şi o componentă mindfulness (spaţiul meta-cognitiv), scăpată din vedere de mulţi „guru” în practica mindfulness. O astfel de componentă, intim conectată la resursele cognitive, nu poate lipsi din echipamentul intelectual.
Mă întreb câţi studenţi sunt învăţaţi să examineze critic ideile declarate prin articole, cărţi sau în prelegeri? Întreb într-o doară, nu mă aştept la numere. Cunoaşterea începe cu întrebări, iar gândirea e ghidată de întrebări. (nu de întrebări stupide). După mintea mea, învăţarea şi studiul în orice domeniu sau ocupaţie începe cu întrebările potrivite şi cu experimentul (filosofic ori practic). Iar excelenţa mi se pare imposibilă în absenţa întrebărilor.
Oamenii care nu gândesc, nu întreabă. Ei sunt asemeni unor bureţi, cel mult, când nu cârcotesc, nu se lamentează, nu atacă la nivel personal. Absorb informaţie, uneori cu lăcomie, însă esuează în organizarea şi procesarea ei. Oamenii care nu gândesc trăiesc asemeni plantelor. Acolo unde îi aşezi, acolo vor rămâne. Te poţi gândi simbolic. Fixaţi în idei. Aproape aceleaşi idei. Ici-colo revizuite. Fără originalitate, fără viziune, fără flexibilitate, fără deschidere. Aproape încremeniţi. Şi, cred că, aduc un afront plantelor. Unii sunt bolovani. Oricum, plante ori bolovani, toţi aceştia pot fi (adesea, sunt) o masă de manevră pentru diferite grupuri de interese. Bolovanii şi plantele preferă ca alţii să gândească pentru ei şi să fie împinşi de la spate de torentul cel mai puternic, cel mai vocal, cel mai influent (politic, social). Unde vor ajunge, duşi fiind de revărsarea apelor, nu contează. Ei nu pot anticipa. Ei nu gândesc. Ei doar îşi închipuie că gândesc, gândind gândurile, ideile, credinţele altora.
“Many people would sooner die than think. In fact they do. “ (Bertrand Russel)