Am tot bătut șaua ca să priceapă iapa despre ”sinele autentic”, un concept atât de îndrăgit în mișcarea dezvoltării personale (dar și spirituale). Opus lui avem, desigur, conceptul de sine fals. Provine în principal din psihanaliză și psihologia dezvoltării, fiind introdus de Donald Winnicott, un celebru psihanalist britanic. El l-a introdus în cadrul teoriei atașamentului și dezvoltării sinelui.
Sinele fals este o fațadă sau aparență (suprapunere cu ”persona” – concept introdus de Carl G. Jung), pe care o persoană o construiește (mai mult ori mai puțin conștient) pentru a se adapta cerințelor și așteptărilor exterioare, în detrimentul nevoilor și manifestărilor sale autentice (așa cum simte spontan și natural). Se manifestă ca un mod de a funcționa conform normelor sociale sau cerințelor parentale (procesul socializării și culturalizării), dar fără a reflecta autentica esență a individului.
Winnicott susținea că, în copilărie, atunci când un copilul are parte de un mediu controlat excesiv și nu îi este permisă exprimarea autentică a emoțiilor sau nevoilor, el învață să răspundă așteptărilor părinților în loc să își dezvolte propriul sine autentic (care are de-a face cu genetica). Dacă părinții sunt prea autoritari sau insensibili, copilul se adaptează suprimând ceea ce simte cu adevărat. Și în loc să exploreze lumea liber și spontan, ajunge să se conformeze unui rol care este „acceptabil” pentru ceilalți.
Să vedem cum poți identifica dacă funcționezi cu un sine fals:
- Simți o discrepanță interioară între cine ești și cine te simți obligat să fii?
- Ai dificultăți în a-ți exprima dorințele (și nevoile) reale sau în a lua decizii pentru tine?
- Trăiești sentimentul de vid interior sau de alienare?
- Observi că ai tendința de a pune nevoile altora înaintea propriilor tale nevoi?
- Nu poți sau nu știi să refuzi și să pui limite într-un mod ferm?
Sigur că mulți dintre noi avem și tindem către un da. Mai mult sau mai puțin relativ la contextele sociale prin care ne mișcăm. Dacă locuiești în sat la Cuca Măcăii și interacționezi cu jderul și pisica, nu prea te interesează ce imagine proiectezi în ochii altora. Dar dacă ai un biznis sau ești funcționar public, trăiești în mijlocul unei comunități (fie și asociația de locatari), atunci te comporți politicos și cauți compromisuri rezonabile (nu ca un autentic meltean).
Noi, oamenii, tindem să proiectăm (și să ne dorim) imagini pozitive în relațiile sociale. Ne pasă de cum suntem văzuți de ceilalți. De aceea, nu orice adaptare socială înseamnă un sine fals. Avem cu toții (nu chiar toți!) un grad de flexibilitate în interacțiunile sociale. Problema apare atunci când această adaptare devine o mască care îți ascunde complet autenticitatea, însemnând că (aproape) nu mai știi cine ești și, totodată, ești conștientă de această confuzie.
Să nu închei și fără câteva soluții vizavi de problema sinelui fals:
- Explorarea și validarea propriilor emoții și dorințe.
- Crearea unui mediu în care să te simți în siguranță să te manifești autentic egal așa cum simți.
- Terapie sau reflecție interioară pentru a identifica părțile din tine care sunt construite artificial și părțile din tine care sunt naturale, spontane.
- Exprimarea creativă și ludică care ajută să descoperi ceea ce, poate, ai suprimat de-a lungul copilăriei și adolescenței.