Intr-o alta viata, cred ca am fost biolog sau, poate, o planta (o feriga, increngatura pteridophyta?!)… cu suflet, bineinteles. Cum sunt sigur doar de aceasta viata din prezent si aproape sigur de continuarea ei in viitorul apropiat, ma dau, uneori, drept biolog diletant, cand nu sunt “matematician” preocupat de probabilitati. Cand vine vorba de evolutia vietii, intr-adevar zeul nu prea joaca zaruri, d-le Einstein (sper ca, dumneata, ma auzi de dincolo!)
Selectia naturala nu este un proces care se intampla… la intamplare, prin “sansa chioara”. Nu este un proces aleator sau nu “lucreaza” cu zaruri, chiar daca are o componenta aleatoare. Tocmai, de aceea, pare a fi “manevrat” de un designer, o fiinta supranaturala (teoria design-ului inteligent). Selectia naturala retine castigurile si elimina erorile. “Opereaza” pe perioade uriase de timp si pe populatii mari de plante, vertebrate si nevertebrate, organisme microscopice. De aceea, cazurile individuale in care apar erori (vezi deficientele unor oameni) sunt rarisime exceptii. Ca sa intelegi mecanismul non-aleator din selectia naturala imagineaza-ti o maimuta care tasteaza la intamplare celebrele cuvinte ale lui Hamlet “A fi sau a nu fi”. Va avea nevoie de un numar uluitor de incercari pentru reusita. Cate? Doar, 26 la puterea 13 sau, ca sa ne intelegem, cifra 26 multiplicata de 13 ori. Rezultatul este alcatuit din 19 numere! (pentru comparatie, un miliard are 10 numere, iar o suta de miliarde are… ?). Daca procesul selectiei naturale ar opera asemeni maimutei tehnoredactor, tu nu ai fi aici ca sa citesti aceste randuri, care oricum n-ar fi fost scrise. Insa, daca fiecare litera corecta ar fi pastrata si fiecare litera incorecta ar fi eliminata, “tobeornottobe” ar fi “selectata” in doar 335 de incercari ori doar in cateva secunde de un program de calculator.
Richard Dawkins (sute de pagini pe internet cu acest domn, autor si biolog evolutionist, preda cursuri publice despre “Intelegerea stiintei”) defineste selectia naturala ca “mutatii aleatoare plus selectie cumulativa non-aleatoare”. Evolutia este “impinsa” inainte de selectia cumulativa. Spre exemplu, ochiul uman reprezinta rezultatul unor modificari prin selectia treptata, in pasi mici si pe intervale lungi de timp, unor caracteristici functionale si anatomice care s-au dovedit adaptative. Acesti pasi intermediari inca exista si pot fi observati la organismele simple. Nu putem vedea sau observa in mod direct derularea acestui proces (trecerea de la sisteme vizuale simple la cele complexe precum ochiul uman). Are loc pe intervale uriase de timp si tot ceea ce putem observa sunt rezultatele sale (un output), la fel cum, observand fumul de la tevile de esapament, putem deduce ca masina foloseste combustibili fosili.
Teoria evolutiei prin selectie naturala nu este doar o teorie; nu e doar un rationament bine intemeiat, nu este filosofie, nu este religie, ci este o teorie care pune in evidenta (dezvaluie!) un fapt: procesul evolutiv al vietii prin selectia naturala. Sa contesti aceasta teorie este totuna cu a nega prezenta plamanilor din corpul tau, desi esti in plin inspir-expir, doar pentru ca nu-i vezi in mod direct. Sunt de acord, este absurd sa negi evidenta realitatii si cu toate astea, multi cetateni cu drept de vot, din nefericire, si multi adolescenti, cred ca suntem fiinte speciale, posesoare de esente spirituale, nemuritoare. Si, inca o precizare, evolutionismul nu explica aparitia vietii pe pamant. Deocamdata, tranzitia de la viata anorganica la cea organica este in plina cercetare, nefiind lasata pe seama vointei divine de niste oameni de stiinta sceptici, hotarati sa faca “sapaturi” prin “ograda Domnului”!