În QS World University Ranking, universităţile româneşti în frunte cu cele private se află în Top 100. Glumesc, da ? Mă asiguram doar.
Universităţile româneşti conform acestui celebru top pe anul 2014 se situează undeva în intervalul 651-700 şi 700 plus, deoarece topul nu mai numără după rangul 700. Tot ceea ce sare de rangul 700 devine 700 plus. Prima este Universitatea din Bucureşti, urmată de Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iaşi, Babeş-Bolyai din din Cluj şi Universitatea de Vest din Timişoara. Cum unde sunt celelalte? Nu sunt calificate pentru a fi considerate în acest Top. Spiru Haret? Titu Maiorescu, Ecologica sau Hyperion şi altele bugetate? Îmi pare rău, dar nu sunt aici.
Da, într-un fel nu există. Dar, iată, hai să privim la partea plină a paharului, după cum ne învaţă mai nou Suzanne Segerstrom, o tipă care a studiat optimismul (dar nu la UB). Sunt câteva la rangul 700. Vecinii noştri bulgari au doar una localizată între 651-700, la acelaşi nivel cu Universitatea din Bucureşti. Vai! Au doar una prinsă în Top!
Aproape de litera B mai avem ca regiune Costa Rica, aflată în Peninsula Yucatan (unde se află?), care mi-a atras atenţia, deoarece mă înnebunesc după ananaşii lor. Se pare că nu doar la ananaşi se pricep. Universitatea lor, adică Universidad de Costa Rica se află în intervalul 481-490. Cu aproape 200 de ranguri mai înspre vârful topului decât fabuloasa Universitate Bucureşti. Dar unde mă uit eu?! Republica Costa Rica are cel mai înalt index de Dezvoltare Umană în 2010 la categoria statelor cu venituri similare. (o făcătură!). Să revenim pe continentul european.
În Croaţia, cu o populaţie de 4,28 mil, aflăm că Universitatea lor din Zagreb se poziţionează în intervalul 601-650. Doar una se află în Top. Mă mai interesează Estonia, o ţărişoară din nordul Europei cu ieşire la Martea Baltică şi un frig de-ţi crapă oasele. Are o populaţie de numai 1,3 mil de locuitori. Cu toate astea, au două universităţi în top, iar una se află pe locul 379 şi cealaltă pe intervalul 501-550. La aproape 200 de ranguri diferenţă de “prodigioasele” universităţi de la noi. Se pare că frigul nu le-a înţepenit cercetarea ştiinţifică şi nici educaţia. E adevărat că stăm puţintel mai bine decât cele două din Latvia sau Letonia (care e capitala? Era si o poezie..) aflate la peste 700. Iar universitatile ungurilor ne-au depăşit numai cu câteva ranguri (551-650). Dar tot peste 700, ca să ne plimbăm de colo-colo, se află şi una din Ghana, un stat din vestul Africii sau din Bangladesh, la est de India, cea din Dhaka (capitala) numită cândva Oxfordul Estului.
Ca să n-o mai lungesc, merită să studiezi la o universitate românească? Nu prea. E ceva asemănător cu studiul la una din vestul Africii sau estul Indiei. Mă refer la calitatea studiului, nu la impedimente precum probleme de relaţionare cu un leu african (sau leoaică?), un hipopotam sau cu un şarpe cu ochelari de intelectual. (nicio aluzie, pe cuvânt!) sau doar dificultăţi de adaptare la cultura vest-africană ori cea musulmană din Bangladesh.
Crezi că am ceva cu universităţile noastre? Nu. Nici ele cu mine. Chiar predau într-una prodigioasă, care nu se află în Top, deoarece nu ne putem pune cu agenda ascunsă a Massachusetts Institute of Technology (no. 1) sau cu Cambridge (no.2) .
Locul real în harta lumii universitare mi se pare un cadou (parcă te aud ; nu e un top cinstit). Parcă te cuprinde o micime sfântă sau o smerenie autentica? Poate un pic de paranoia? Mai sănătos, într-adevăr, fiindcă nu e un top cinstit. E realizat ca să reprezinte interesele marilor corporaţii ori guverne ale lumii precum US sau UK, Germania şi alte câteva. (salutări conspiraţioniştilor! :))))