Primatele non-umane, când sunt mânioase și dezgustate unele de altele, mârâie și scuipă. Nu au limbaj articulat prin care să-și verbalizeze experiența ca reacție la ceea ce face o altă primată. Spre deosebire, primatele umane au așa ceva, dar pentru că decența inhibă suficient de puternic scuipatul, ele folosesc cuvinte triviale, obscene, grosolane, nerușinate și scabroase. În loc să te scuipe și, eventual, să-ți ardă o labă peste bot, apelează cu decență la invective, o situație în care argumentul e impecabil, dar și imbatabil.
Aștept cu nerăbdare momentul în care comunicatorii ne vor aduce în public și flegma, nu doar ”flegma”, atât de necesară unei comunicări articulate. Cu siguranță că multe probleme de comunicare și dialog vor fi astfel rezolvate. Profețesc că cel mai profesionist în trasul la țintă cu flegme va avea câștig de cauză și soluția la îndemână, adică pe vârful limbii.