Copilul tău a fost înscris la orele de religie? Nu, bineînţeles, deoarece rolul de elev vine la pachet cu studiul religiei în rând cu celelalte discipline. By default, plodul tău învaţă religie. Nu, nu e totuna. Studiul religiei nu e echivalent cu studiul matematicii.
Nu există un zeu al matematicilor pe care urmează ca plodul tău să-l asculte. Deşi, axiomele ar putea fi un fel de principii divine. Totuşi, matematicienii, cel puţin cei în toate minţile, nu venerează axiomele. Doar pentru că ţi se pare fals sau îţi displace că doi plus x egal trei, nu înseamnă că unu plus x nu face trei. Vreau să-ţi comunic că religia nu e doar o altă disciplină printre alte discipline. E dogmă. Orice altă disciplină ştiinţifică nu presupune dogma. Ştiinţa, ca demers, implică mecanisme de auto-corecţie. Aşa evoluează. O religie, nu. Ideile forţă sunt aceleaşi cu cele de acum două mii de ani.
Între timp mintea umană a evoluat pe măsura evoluţiei cunoaşterii. Doar la unii. La mulţi alţii (unii guvernează) nu s-a întâmplat evoluţia. Astfel, copilul tău ajunge să studieze bazaconii şi inepţii, de netolerat astăzi de oricare minte modernă.
Dragi părinţi există opţiunea de retragere. Redactezi o cerere si o semnezi. Ah, nu vrei să faci notă discordantă de ceilalţi părinţi? Înţeleg că nu vrei să-ţi protejezi creatura dragă? Oare nu ştii ce se află în acele manuale? Probabil, nu ştii ce anume predă profesorul de religie. Ah, am greşit. Preotul, nu profesorul, doarece datoria preoţească e prioritară. Nu datoria de profesor. Ca să parafrazez o autoare, aceşti indivizi nu predau religie. Ei fac prozelitism. Ei nu sunt profesori de religie. Sunt un fel de misionari (în rol de profesori) care îţi modelează atitudinal copilul şi îi inoculează valori, principii şi credinţe, care sunt cel putin dubioase, dupa orice manual modern de psihologie si dupa orice practici parentale de bun simt psihologic. Dacă vrei niscaiva exemple, poţi citi aici un articol mai vechi, dar de actualitate.
Există riscul ca aceste ore de religie să-ţi „mutileze” sufleteşte copilul. Da, exact, acel suflet inocent, ce se doreşte protejat, ar putea fi mutilat prin expunerea sistematică la conţinuturi psihologice şi morale suspecte. Oare să-ţi precizez că mintea unui copil este fragilă, receptivă şi curioasă, dar, simultan, magică? Că nu poate discerne între bazaconii şi fapte? Sigur, nici îngrijorător de mulţi adulţi, dar asta e altă discuţie. Numai că, generaţia de copii va deveni poimâine generaţia de adulţi. Aceşti adulţi vor judeca, lua decizii, vor vota şi conduce. Iar unii vor fi în posturi cheie, de influenţă socială şi politică. Unii vor conduce grupuri de oameni, vor planifica munca si bugetele. Înţelegi tu. E suficient să priveşti la aceia care sunt manipulaţi „obscen” cu televiziunea aneantizării. Nu sunt câţiva. Sunt milioane de concetăţeni „anesteziaţi” intelectual. Toţi aceştia percep profund distorsionat realitatea socială (în idiom psihiatric se cheamă delir)
Nu cred că-ţi doreşti că plodul tău să facă parte dintr-o masă de astfel de cetăţeni. Mai degrabă, vei dori ca el să gândească liber şi realist. Bănuiescă că nu vei dori să creadă că o fecioară, pe nume Maria, poate fi dezvirginată de sfântul duh :), iar o alta să fie bătută cu pietre (!). Sau, să creadă că biblia este cuvântul lui dumnezeu (fără majusculă, ne-fiind un nume propriu, deoarece un nume presupune existenţa unei persoane) adresat oamenilor.
Baza unei gândiri libere se construieşte de azi. Din primele zile de şcoală. Dacă îţi pare imposibil să-ţi retragi “lighioana” de la orele de religie, o poţi ajuta să discearnă între basme, magie, bazaconii şi fapte reale, folosind chiar conţinuturile din manualele de religie.
Mi se pare profund greşit să-ţi menţii propriul copil într-un basm pervers (cum e zugrăvit în biblie). Apoi, să raţionalizezi opţiunea ta prin apelul la tradiţie, la autoritate sau la majoritate (aşa se face; aşa a zis directorul; aşa fac toţi părinţii). Te bate zeul? Aceste idei, scrise aici, vin de la necuratu? Fiind unul dintre cititorii mei mai fideli, sunt aproape sigur că mintea ta nu e populată cu asemenea aiureli nesănătoase. Dar nu mă adresez unor habotnici. Mi-aş consuma inutil din timp şi efort.
Mă adresez ţie, sper, un părinte raţional şi preocupat sincer de mintea fiicei sau fiului tău. Dacă îţi doreşti pentru creatura ta dragă (bucăţică din tine şi totuşi unică) o educaţie sănătoasă, nu lăsa această opţiune în seama unor împrejurări din viitor (ex: se va prinde el, ea sau cândva va înţelege). Aceasta e recomandarea mea. Dar tu eşti o fiinţă liberă (oare?) şi poţi face cum crezi.