În ultima vreme mă cam supără o problemă filosofică. Totul, deși nu chiar totul, a pornit de la o prietenă care m-a anunțat că la muzeul Antipa are loc o expoziție cu fluturi vii. Nu mi-ar plăcea să fiu un fluture închis într-o cușcă la care să se holbeze toată ziulica, zi de zi, niște vietăți bizare cu patru tentacule așezate pe verticală, doi ochi mari înfipți într-o gogoașă balonată, agitați și intruzivi cu dispozitivele lor cu blițuri.
Problema mea e că există o șansă minusculă să fiu, în realitate, un fluture care visează că e om. Pare o nebunie și te înțeleg dacă renunți să mai citești. Cu puțină răbdare vei înțelege nebunia a cărei rădăcină stă în mintea unui filosof chinez, Zhuangzi. Să reiau.
Există șansa să mă fi culcat aseară și să fi visat că sunt fluture. De când m-am trezit, nu mai știu dacă eram omul care se visa fluture sau dacă sunt fluturele care visează acum că e om. Poate ar trebui să fac o vizită la psihiatru? Nu, măi, nu am fluturi în cap. Și am mari dubii în legătură cu psihiatria. Aduce tot mai mult a știință voodoo. De la lectura unei cărți tulburătoare mi se trage, dar aici e altă poveste.
Revenind, ce mare scofală de parabolă! E una mare, deoarece ne atrage atenția asupra distincției dintre realitate și vis sau iluzie. Când visăm, credem că ceea ce trăim e real. Dar la fel credem și când suntem treji. Dacă visam că țin o ședință de terapie în chiloți, convins fiind de realitatea acestui fapt, mă trezeam rușinat și transpirat. De unde știu acuma că a fost în vis? Nu cumva, chiar acum, visez? Să zicem că da. Și în timp ce visez gândesc că am avut azi-noapte un coșmar.
Așadar, întrebarea fundamentală este: Sunt treaz sau visez? Se pare că nu am vreo dovadă apriori că sunt treaz acum și că azi noapte am dormit și visat. Orice date empirice sunt compromise. Ele apar în timp ce (posibil) visez.
De asemenea, scriu acum aceste rânduri însă e posibil să fiu într-un vis. Posibil să fie visul visat de un fluture exotic, de pe altă lume? Sau visul visat de un creier într-un borcan (experimentul mental din filosofia minții)? Îți amintești probabil de celebrul film Matrix. Dacă sunt în vis, o altă problemă apare: cine (sau ce) mă visează pe mine? Probabil chiar ”eu” mă visez pe mine… Das ist komisch.