Căutând ceva, am nimerit peste altceva sau unde dai și unde crapă. Pe site-ul Comisiei Europene am descoperit o secțiune numită ”Good health and well-being in your… ”. Oricare cetățean curios poate completa la punctele de suspensie cu ”country”, după cum am făcut în cele ce urmează.
Această secțiune are legătură cu scopul Națiunilor Unite de dezvoltare sustenabilă a… statelor lumii, deci, și a României. Sigur, suntem cu țara în plin avânt economic, doar vedem de la o zi la alta cum totul crește cu excepția valorii leului.
În contextul Uniunii Europene sunt depuse eforturi constante orientate pe sprijinirea cetățenilor UE ca să poată duce vieți sănătoase și prospere. Ce ne facem că ne-au pus gând rău? Nimic, deoarece are grijă ”elita” de la putere să întârzie orice creștere prin măsuri ce le asigură lor privilegiile sărăcind nația cu acordul ei (în sondaje PSD stă bine). O bună parte din concetățeni, neînțelegând mecanismele împletirii politicului cu economicul, crede că măsurile luate de ”elita” actuală fac țara să prospere.
” How is your country doing in this regard?” sunt întrebat înainte de al doilea paragraf, în care sunt îndemnat să folosesc un grafic prietenos ca să compar cum stă țara mea în raport cu alte state membre. Pot alege dintre mai mulți indicatori precum expectanța vieții la naștere, sănătatea auto-percepută, rata mortalității și alții.
Așa că dau năvală la expectanța de viață (la naștere) ca orice om dornic să știe pe la ce vârstă își va da duhul, fără să-l întrebe pe D-zeu, fiindcă, oricum, nu-i va răspunde, deoarece a murit, după cum mi s-a spus. Axa orizontală pleacă din anul 2002 și se oprește la 2015. Nașterea mea s-a întâmplat mult mai demult, în anul șarpelui de foc. Oricum, putem prevedea că nou-născutul băiat din 2002 ar putea trăi până la… 67,3 ani. Remarc că tendința grafică e ascendentă odată cu trecerea anilor. Puiul de om născut în 2015 are un mai bun prognostic. Orizontul său se poate întinde până spre 71,5 ani. Imaginându-mi că tendința descrește pe măsura anilor dați înapoi, pot crede că mai am de trăit vreo douăzeci de ani?! Ei, nu cred, e doar o statistică afurisită combinată cu propria-mi închipuire.
Să comparăm cu media UE la bărbați: 74,5 ani pe anul 2002. În privința femeilor, expectanța se află la 74,6 ani. Din motive oculte pentru mine, apare o diferență de aproape zece ani între genuri. Mă știi fascinat de moarte, așa că mă uit la indicatorul cu moartea dată de boli cronice. Am făcut ochii cât cepele privind la cele două tendințe. La o sută de mii persoane sub 65 de ani, avem aproape 234 morți din boli cronice (pe anul 2014). Compară cu media europeană de 123 (din o sută de mii sub 65 ani). Și totuși tendința e în descreștere începând cu anul 2002.
Continuând cu morbida-mi fascinație, mă uit la rata de sinucideri (pe 2014). Constat că există o egalitate liniștitoare. Nu avem mai multe sinucideri comparativ cu media europeană. Îmi veni în minte să verific acea teorie populară cum că în Danemarca sunt mai multe sinucideri decât la noi, deoarece danezii, având multe nopți mai lungi decât zilele, s-ar deprima mai ușor. Nici pe departe. Sunt mulți ani (exact 12 din 14) în care numărul de sinucideri din România depășește numărul de sinucideri din Danemarca. De exemplu, pe 2012 România are 12,55 persoane, iar Danemarca are 11,82. Aceste date nu opresc teoria din circulația ei neîngrădită. Majoritatea (nu neapărat fără educație înaltă) nu caută să-și pună la îndoială, să probeze credințe și teorii sau să discearnă între fapte și opinii.
Să-ți amintesc și de rata mortalității din accidente rutiere? Șofezi? Mai bine să nu știi că îți va crește anxietatea și scădea vigilența. Nu, nu, insist, nu când trec eu pe la trecerea de pietoni. Mulți copii (și nu doar) trăiesc cu impresia că șofatul e o joacă și că nimic rău nu se poate întâmpla. Ei sunt prinși în iluzia cum că abilitatea lor e cel puțin peste medie și nu poate duce la erori. Deși, tare prudent ar fi dacă vor reduce viteza, în general, și vor trage pe dreapta ca să scrie sms-uri sau să vorbească la mobil. Idei de hodorog! M-am răzgândit, dacă mă faci hodorog, și îți voi spune, adică scrie. Pe anul 2015, ne putem mândri cu aproape 10 morți din accidente rutiere (la o sută de mii de persoane) față de media UE de 5. Jucăm la dublu. Iar danezii se pot lăuda doar cu 3 decese pe anul amintit. Cineva mă întreabă de Germania că doar știm de celebra lor ”Autobahn” unde pasionații de motoare puternice pot accelera nebunește cel puțin pe anumite porțiuni. Da, doar 4 decese (același an)! Sigur că avem și șosele care ne ajută. De aceea, ministrul de profil din guvernul 3.0 ne-a asigurat că ele vor fi gata când vor fi gata.
Lăsând deoparte orizontul vieții și angoasa morții, trec la un indicator deosebit de important și care are legătură cu expectanța vieții: Nevoi ne-împlinite pentru examinare și îngrijire medicale pe bază de raport subiectiv. Spre deosebire de cetățenii danezi cu doar 1,3% din populație care declară nevoi ne-împlinite pe anul 2016, avem 6,5% din populație care declară neajunsurile binecunoscute.. de noi, din statul paralel. Da, de șase ori mai mult! Și totuși îți semnalez că tendința e descendentă din 2010 încoace.
Un alt indicator vizavi de sănătate, mai exact, percepția asupra sănătății personale, mă lăsă într-o muțenie asurzitoare. Mă refer la indicatorul ”Sănătatea percepută de sine: Oameni care spun că sunt foarte bine sau cu o sănătate bună”. Într-un fel paradoxal, 70% din populația română declară că sunt într-o foarte bună stare de sănătate. Poftim? Compar cu 71,6% din populația daneză și uimirea-mi devine apoplexie. Doar 65% dintre germani se laudă cu sănătatea lor în contextul unei îngrijiri de calitate înaltă, conform cu indicatorul anterior. Ce înseamnă materialul genetic! Ori, concetățenii noștri halucinează… din nevoie, bineînțeles. Mai trec pe la biserică, mai pupă niște moaște, se mai freacă cu ceva alifie, o țin pe ceaiuri și alte ierburi și așa ajung să creadă că sunt sănătoși tun. Doamne ajută!
În final, trebuie să știi că am scris acest articol ca să te informez cu date despre starea nației. L-am scris și nu am ”uitat” să pun legătură cu pagina Eurostat. Deliberat pun legături în text cu speranța că tot mai mulți redactori din online vor face din asta un obicei ca să aflăm și noi, cititorii, care e sursa originară pentru o anume informație (God dammit!). Probabil că speranța va muri odată cu mine (ca multe altele).
Aceasta e perspectiva (statistică) de ansamblu pe anumite topici din spectrul sănătății și bunăstării unei populații. Mă poți crede pe cuvânt că sunt oameni care nu dau două parale pe astfel de date. Nu știu la ce ne folosesc. Nu înțeleg și de multe ori nu reușesc să înțeleagă rostul unor indicatori statistici. Ei nu știu că o politică publică se face pe bază de date empirice, nu cazuri particulare. Au o conștiință mioapă, nu gândesc statistic și sunt vrăjiți cu testimoniale, experiențe și cazuri particulare (”știu eu pe cineva care…”). Și ele sunt importante dar din alt punct de vedere. Important mi se pare să ne putem mișca (cu mintea) între ele, perspectiva apropiată, personală sau particulară, și cea de ansamblu, asupra populației.
Când urmărești să produci ecouri emoționale și să persuadezi, vei alege mai degrabă cazul particular sau experiența cuiva. Când vrei să descrii o populație (un eșantion) sau să informezi cât mai obiectiv, atunci vei opta pentru perspectiva statistică. Cine vrea un efect persuasiv maxim, cu nesimțire vizavi de orice etică, combină variantele într-o interpretare favorabilă și denaturează datele ca să se potrivească teoriei inițiale (bias de confirmare și perseverență). Scopul dictează alegerea perspectivei.