Simți că ceilalți se gândesc negativ la tine? Crezi că alții te judecă? Înainte de a intra în situații sociale crezi că lucrurile vor merge rău pentru tine? Te vei simți groaznic? Nu te poți relaxa, așa că bei mult, fumezi mult, vorbești repede sau deloc și te învârți de colo-colo sau stai ”lipit(ă)” de un prieten?
Aceste întrebări nu sunt un diagnostic. Însă, îți oferă un indiciu despre posibilitatea de a suferi de timiditate și anxietate socială (TAS). TAS se manifestă în grade variabile și, de aceea, oamenii nu pot să creadă că au așa ceva. Oricum, e puțin importantă eticheta verbală. Nu ne oferă vreo explicație (”naming is not explaining”). Importantă mi se pare înțelegerea în scopul reducerii ei, ceea ce încerc să fac în continuare.
Oamenii care suferă de TAS cred adesea că ceilalți îi judecă negativ. Ei sunt luați în colimator de alți oameni care le caută cu microscopul orice mică greșeală. Fiind observați de ceilalți, care n-au altceva mai bun de făcut, ei se străduiesc să facă o bună impresie care nu va fi niciodată suficient de bună. În același timp, se tem că nu sunt suficient de buni ca alți oameni și că nu se ridică la standardele normale.
Ei suferă de simptomele anxietății precum neliniște, încordare, puls rapid și ceață mentală (memorie de lucru suprataxată). Și mai pot roși, se pot bâlbâi sau devin muți când sunt în situații sociale. Nu în orice fel de situație manifestă aceste simptome. În cele familiare când vorbesc cu oameni cunoscuți se simt mai puțin anxioși sau chiar deloc spre deosebire de cele noi unde întâlnesc oameni necunoscuți. Vorbitul ori servirea mesei devine o acțiune foarte dificilă în prezența altora în locuri ca restaurante, hypermarketuri și mall-uri.
Se poate întâmpla ca unii oameni să evite situațiile sociale și să rateze astfel oportunități de promovare sau să ajungă la izolare socială. Alți oameni cu TAS manifestă comportamente securizante ca să evite ridicolul unor reacții. Exemple de comportament securizant pot fi următoarele: când nu privesc în ochi ca să nu atragă atenția asupra lor, se așează pe scaun într-un moment inadecvat, se sprijină de o masă sau un perete, stau aproape de o persoană familiară, vorbesc încet și controlat, se preocupă intens cu ceva la îndemână sau schimbă subiectele de discuție.
Pe scurt, oamenii care experimentează TAS se tem că alții gândesc negativ despre ei și ajung adesea să creadă că nu sunt la fel de buni ca ceilalți. Iar asta face ca relațiile sociale să fie dificil sau imposibil de gestionat.
Ce stă la baza TAS? Anxietatea socială e experimentată de foarte mulți oameni, dar în forme moderate spre ușoare ce pot fi tolerate. Unii sunt afectați serios, iar viața lor socială are de suferit. Totuși nu e un semn de vreo condiție medicală sau mentală serioasă.
Literatura empirică din psihologie ne arată o legătură cu stima de sine scăzută sau credința despre sine a lipsei de valoare. E posibil ca rădăcina ei să fie în copilărie. Unii oameni sunt în mod natural mai anxioși și au învățat să se îngrijoreze. Alții au trăit evenimente prin care s-au învățat cu griji și neliniști. Și au dobândit astfel obiceiuri de auto-îngrijorare și gânduri temătoare.
Unii copii pot fi anxioși social, dar pe măsură ce înaintează în vârstă devin mai încrezători în abordarea locurilor și persoanelor nefamiliare. Pentru alții, însă, TAS devine o problemă de viață. Ce condiții favorizează această problemă?
Atunci când cineva are o personalitate anxioasă, va dobândi obiceiul interpretărilor pe topica ”nu sunt suficient de bună în relațiile cu ceilalți”.
Evitarea relațiilor/situațiilor sociale nu ajută la obișnuirea cu ele. Or, acesta e scopul: expunerea și învățarea cu ele. Evitarea va bloca învățarea unor conduite de gestionare/confruntare și pe de altă parte va întări simultan teama și gândurile auto-referențiale negative. Ori de câte ori o situație e evitată, ea va fi percepută ca fiind și mai dificilă la o întâlnire viitoare cu ea. Și chiar dacă intră în situație, unele persoane se vor angaja în comportamente securizante. Din aceste comportamente vor avea beneficiul reducerii anxietății, dar pe termen scurt. Pe un termen mai lung, ele împiedică învățarea de strategii sănătoase de coping.
Într-o terapie psihologică există riscul ca o persoană cu TAS să abordeze relațiile ori situațiile sociale și să creadă că se descurcă, dar de fapt, să se comporte ”securizant” și nu într-un registru confruntativ. E bineînțeles rolul terapeutului să verifice și să se asigure că ceea ce face clientul e un comportament confruntativ și nu unul securizant prin care schimbă trăirile anxioase pe confortul emoțional.
O persoană cu anxietate socială păstrează în minte imagini supărătoare despre cum ceilalți o percep. Mintea mixează imaginile cu teama și atunci atenția se focalizează și mai intens pe ea însăși, persoana devenind și mai preocupată de a face o impresie bună celorlalți. Ea gândește prin prisma acestei imagini și capătă convingerea că e groaznică pentru ceilalți. Nu mai ajunge să observe cum alți oameni reacționează la faptele și cuvintele ei. Face inferențe de la bun început cum că e percepută negativ. Prin urmare, percepția îi va juca feste; va distorsiona într-o tentă depreciativă atitudinile altor oameni, după cum are așteptarea ca să-și confirme ceea ce crede negativ vizavi de ea însăși (biasul confirmării).
Apare frica anticipatorie care face o persoană să profețească frica de anumite situații și simptomele ei. În tandem cu frica apar gânduri ca: ”Mă voi înroși și mă voi bâlbâi”, ”Voi uita totul”, ”Îmi va tremura vocea, la fel și mâinile și întreg corpul.” sau ”Voi simți o slăbiciune în tot corpul”. Astfel de gânduri amplifică frica înainte de a mai aborda situația.
Dacă ești o astfel de persoană, cum te poți ajuta singură? Cel mai potrivit ar fi să ceri asistența unui profesionist în ajutor psihologic, care să-ți inducă o hipnoză și să ceară ajutorul subconștientului, să caute arhetipuri prin visele tale, să te asiste în priceperea de lecții karmice și să mediteze cu tine pentru vindecare prin lumini(țeee) alb strălucitoare. Cu asemenea convingeri riști să ocupi un pat la un spital de psihiatrie.
Fie că alegi să te descurci singur, fie că alegi sprijinul unui terapeut, o abordare sănătoasă și eficientă, fiind susținută de o multitudine de cercetări empirice, va fi concentrată pe următoarele topici:
- Înțelegerea corectă a timidității și anxietății sociale (vine din teorie psihologică validată ecumenic, ptiu!, științific).
- Gestionarea/disputarea credințelor negative și imaginilor în legătură cu situațiile sociale;
- Reducerea focalizării asupra sinelui; poartă numele de iluzia reflectorului;
- Obișnuirea/toleranța sau acceptarea vizavi de senzațiile fizice ale anxietății;
- Analiza evitării și comportamentelor securizante și substituirea lor treptată cu comportamente de coping prin expunerea la situații sociale;
Te rog să observi că aceste topici nu conțin nimic legat de cauzele ”psihice” din istoria copilăriei timpurii sau din istoria strămoșească a familiei. Chiar dacă TAS are rădăcini în prima copilărie sau într-o viață stresantă, nu aici e zona intervenției principale. Reordonarea amintirilor într-un întreg coerent și învățarea din experiențele vieții sunt binevenite. Dar nimic mai mult, pentru că intervenția de bază se realizează în prezent pe situațiile actuale de viață. Putem înțelege și accepta trecutul. Nu avem nimic de făcut aici și nici nu avem de ce insista și irosi timpul cu înțelegerea înțelegerii înțelesului abscons. Știm că Mintea, fiind un organ narativ al rezolvării de probleme, poate produce la nesfârșit înțelesuri. Ce avem de făcut începe din ”aici și acum” având în perspectivă un viitor mai bun și mai bogat în sensuri valoroase.