Am un cont Facebook. Rareori se întâmplă, şi arareori din iniţiativa mea, să interacţionez cu cineva prin intermediul FB. Îl utilizez ca să-mi fac publicitate, nu prietenii. Publicitate nu mie, să ne înţelegem. Nu sufăr de balonarea ego-ului. (mai puţin când sufăr). Nu mă interesează contul FB drept tool pentru „impression management”, cum ar zice psihologii sociali. (sunt in negare, corect?)
Odată limpezită problema contului FB, îţi mărturisesc că sunt suprasaturat de invitaţii. Penultimul, spre exemplu, mă îndeamnă să particip la un atelier experienţial de psihoterapie corporală şi mindfulness, în cazul în care aş dori să ajung la „propriul meu nucleu”. Nu doresc, deoarece mă interesează, mai degraba, chi(nt)esenta. Colac peste pupăză, mi-ar fi util si dacă vreau să-mi dezvolt autonomia şi capacitatea de autoreglare. Dacă nu vreau, oricum mi se arată (în corp sau în cortexul insular?), că „explorarea conştientă a trăirilor stocate în memoria corporală” face toţi banii… şi timpul pierdut.
Trecem la o altă invitaţie, unde bolboroseala psihologică (psychobabble) tipică anunţurilor de acest gen continuă. Dacă dau o fugă până la Cluj, aş putea participa la un atelier de auto-hipnoză numit, ca să vezi ironie, „Sleep Talk”. Sunt asigurat că, nu voi pălăvrăgi în somn şi că voi putea pătrunde (bineînţeles) pe „tărâmul ascuns” al minţii mele unde imi voi descoperi „potenţialul latent”, după ce mă voi (auto)cunoaşte, ca apoi, să-l utilizez „la întreaga sa capacitate”.
După o expunere a structurii de bază , un fel de axă, zice-se, urmează şi piesele de rezistenţă, în măsura timpului disponibil. Printre acestea, din care meditaţia mindfulness nu lipseşte, deşi nu înţeleg legătura dintre transă şi starea meditativă (ele seamănă precum nuca cu peretele), se află diverse tehnici cu nume dubioase, cum ar fi „Plimbarea atenţiei” sau „Switch”. Merită, cred eu, deoarece putem învăţa să ne plimbăm atenţia de-a lungul şi latul trotuarului pentru a evita imixtiunea în materiile maronii ale unor patrupede drăgălaşe. Vom putea aplica tehnica „switch” şi schimba elegant direcţia, de pe o parte a trotuarului pe cealaltă, ori de câte ori atenţia ne semnalizează prezenţa fecalelor. Nu vom uita de o apnee voluntară simultană cu aplicarea „switch” la momentul oportun.
N-aş vrea să închei fără să amintesc de „călătoriile şamanice” la care sunt invitat periodic din nu ştiu ce motive oculte despre care doar universul conştient (sau mindful) mi-ar putea spune mai multe, dacă l-as intreba, bineinteles, în somn…