N-am să-ți fac propunerea de la bun început ca să-mi cresc șansele de succes. Te iau pe ocolite.
Practica valorilor poate fi un instrument pentru extinderea conştiinţei dincolo de sinele personal. Valorile te conectează cu tine însăți/însuți, dar și cu ceilalţi. Cum? Spre exemplu, când tu manifeşti curaj, deşi nu e un lucru usor (practica valorilor nu e usoara!), mai ales dacă ești o fire timidă, poţi inspira o altă persoană din jurul tău, care, la rândul ei, aspiră la mai mult curaj (sau îndrăzneală) în viața ei, deoarece prețuirea curajului poate îmbunătăți calitatea vieții.
Mai concret, odată ce ai îmbrățișat valoarea curajului,vei acționa în consecință. Vei pune în fapte, indiferent de frica ta de eșec, o idee sau o dorință pe care o ”mesteci” de ceva vreme. Este ceea ce se cheamă valoare practicată (nu doar declarată!). În termeni metaforici, întrupezi curajul. Te-ai prins? Curajul e un construct căruia i-ai atașat un ”preț”, devenind VALOARE. Ea nu are o existență materială. Însă, TU, care ți-ai asumat-o, te vei strădui s-o manifești în faptele tale (și nu doar de sărbători, ci adesea). Ea, entitatea numită ”valoare”, capătă în acest fel, o existență materială!
Te asigur ca orice valoare practicata are consecinte pozitive atat la nivel personal cat si relational. Poti deveni un model valoric, mai precis, un model de caracter (valorile practicate constant devin trăsături de caracter – ”a job for a lifetime”). Iar efectul asupra ta e ca te simti tot mai mândră cu tine și de existența ta de fiecare zi (fără a fi nevoie să te îngrijești exagerat de aspectul exterior , cum ar fi, tenul, părul, mușchiuleții, rotunjimile, kilogramele, vestimentația, bijuteriile și gadgeturile sau alte semnale sociale ale prestigiului :))) Viata ta, per ansamblu, capătă o valoare imaterială (nu doar materială). Sigur, avea si pana acum, ca doar nu esti chinuita zilnic de ganduri sinucigase ori de vidul existential (sau de propria frumusețe?).
Oamenii cu caracter au fost dintotdeauna modele de urmat de alţii. Aceştia sunt surse de inspiraţie, încurajare şi entuziasm. De ce? Ce poate fi preţios la caracter sau la valori? Îți asigură într-un fel simbolic nemurirea. Ele sunt dincolo de planul psihologic şi fizic. Valorile nu există în sine. Valorile sunt simboluri, iar simbolurile sunt purtătoare de direcţii. Iar viața cuiva, fără repere care să-l orienteze precum o busolă, se află, adesea, în voia altora sau după cum merge viața. Aceștia nu-și trăiesc viețile lor, ci pe ale altora (colegi, șefi, amici, parteneri, copii, parinți). Iar aceia, care se orientează după propriile valori conștient alese, vor deveni cumva nemuritori, pentru că ei transcend planul material.
Această lume a valorilor (şi a caracterului) se mai cheamă plan spiritual. Dar după cum vezi, nu e spiritualitatea mistico-religioasă. E o spiritualitate fără zeități sau forțe divine. E o spiritualitate conectată la lumea noastră, cu oamenii, cu natura și cu toate celelalte animale (chiar și cu țânțarii).
E un tip de spiritualitate pe care ţi-l propun cu ”indecență”. Oamenii credincioşi îşi imaginează despre aceia care nu au credinţe religioase, că sunt amorali sau, chiar, imorali. Nimic mai fals. Absența credintelor in zei/fortedivine nu e echivalentul unei vieti amorale sau imorale. Există predispoziții înnăscute către moralitate, dat fiind faptul să suntem ființe ultrasociale, care pot supraviețui în grupuri mari, nu în condiții de izolare. (există dovezi empirice).
Poti crede in ceea ce fac oamenii ori in aspiratia lor de a deveni fiinte mai bune si de a face ceea ce e just aici pe pământ în relație cu ceilalți oameni, cu alte animale și întreaga natură. Ce poate fi mai spiritual de atat? Că e discutabil ceea ce e ”just” e o altă poveste, dar e o poveste care ne permite dialogul, nu monologul teologilor.
Viaţa aceluia, care aspira să devină o persoana mai buna si sa faca ceea ce e just/corect, devine spirituală. Aspirația asumată e suficientă. Ea se poate numi o persoană spirituală. Oricare loc în care se va manifesta spiritual, încercând să facă ceea ce e bine (drept/ corect), devine sacru (un fel de templu, dacă vrei).
Consecințele acestui tip de spiritualitate pot fi urmatorele:
- Aduce profunzime în viaţă proprie, dar şi lărgeşte perspectiva asupra vieţii, în general;
- Ajută la rezistenţa vizavi de stres;
- Oferă senzaţia constantă a direcţiei;
- Ajută la creşterea în încredere şi stimă de sine;
- Generează senzaţia energiei şi vitalităţii;
- Ajută la urmărirea scopurilor;
- Stimulează o persoană să fie mai implicată în propria ocupaţie şi să performeze mai bine;
- Cultivă empatia, prin aceea că înțelegi perspectiva altcuiva, și compasiunea, prin aceea că vei simți în mod spontan dorința să ajuți (din altruism mutual, deoarece ajutorul vine de la oameni).
E o spiritualitate pe care o poti imbratisa sau nu. Ești liber(ă) să alegi.