Un smartphone lucreaza cu aplicatiile (apps) cu ajutorul unui sistem de operare. Tu, posesorul lui, poti lucra cu una, doua sau mai multe aplicatii simultan. Poti daca vrei, cu aplicatiile deschise, sa efectuezi apeluri si sa vorbesti la telefon. Probabil, stii, ca mai multe aplicatiile deschise, iar, eventual, emisia in timpul conversatiei telefonice consuma tot mai multe resurse ale memoriei de lucru. Cu cat aceste procese sunt mai numeroase si solicitante, cu atat puterea bateriei scade si memoria de lucru devine supraaglomerata. Consecinta este ca rezolvarea sarcinilor va lua consuma mai mult timp si mai multa energie, daca nu cumva totul (orice aplicatie) intepeneste!
Seamana destul de bine cu ceea ce se petrece in capul tau, in creier, doar ca dumnealui este, spre deosebire de smartphone, rezilient. Mai multe sarcini in lucru, mai multa memorie de lucru, mai multa energie consumata in focalizarea atentiei. Esti la birou, deschizi un email, raspunzi la telefon, colegul iti cere o parere, cineva aproape comenteaza cu voce tare, iar tu raspunzi colegului, punand apelul pe hold, revii la telefon, te intorci la email, urmeaza sa raspunzi, insa un alt coleg intra pe chat si… Cum putem califica cu un singur cuvant aceste evenimente? Epuizante?!
Crezi ca exista ceva numit multitasking? Desigur, creierul uman poate face multitasking (la un anumit nivel), insa atentia poate fi focalizata pe un singur “obiect” odata, nu pe mai multe deodata. Ma contrazici? Poti vorbi si merge simultan? Bravo! Dar sa scrii un sms si sa mergi (eventual cu masina)? Stiu, unii adolescenti, in special, reusesc. Ca sa nu zic de o partida de sex, tu fiind cu mintea la job… (sau la tipul care aduce cu George Clooney)
S-ar putea sa te intrebi de ce, totusi, creierul poate face multitasking, in conditiile in care nu dispune de o prosexie performanta? Deoarece avem doua tipuri principale de atentie ce insotesc cele doua tipuri de procesare cognitiva: atentie voluntara si una involuntara (automata).
Atentia constienta si voluntara (atentie executiva in modelul lui Posner) inseamna un proces neural (sistemul CPF-ACC) care ruleaza de sus in jos (top-down processing) si care “ruleaza”, daca ai antrenament (aproape) ne-perturbat, rezistand distragerilor procesarii bottom-up (de la structuri subcorticale la cele superioare), insa pentru o perioada scurta de timp (in jur de zece minute). Pe limba romana, poti rezista eventualelor sunete belicoase, conversatiei siropoase din apropiere, altor ganduri si pofte straine de lectura ta, lectura pe care ti-ai propus sa o duci la bun sfarsit pana in statia unde cobori. Reusesti sa-ti controlezi atentia, adica o poti mentine focalizata pe lectura deosebit de captivanta a instructiunilor de joc.
Creierul e capabil de multitasking cu ajutorul memoriei de lucru (ML), ceea ce poti observa in propria ta experienta de lucru la job in anumite conditii. Pentru ca dispune de o capacitatea de procesare cognitiva automata (si o atentie automata) si ML cu care poate procesa simultan sapte plus/minus doi itemi (stim asta de la un individ care a dat ortu’ popii acu’ un an, la onorabila varsta de 92 de ani. George Miller, printre altele, unul dintre parintii fondatori ai psihologiei cognitive.), poti face sex si trece in revista sarcinile de serviciu de a doua zi. Niciuna din aceste operatii nu este complexa (ok, la tine, poate, sunt?)
Atentia executiva (constienta si voluntara) se plimba de la un stimul la altul sau de la osarcina la alta ca si cum ar fi un reflector pe care il indrepti catre diferite scene (cu sex) din spectacol. Un fenomen energofag! Te suge de energie la propriu (obscen din partea ei). De ce asa? Impresia ta este ca poti oferi atentie in mod continuu trecand de la o sarcina la alta; spre exemplu, sarind de la scrierea unui sms la conversatia cu un coleg. Poti face asta, desigur, insa procesul atentiei focalizate voluntar este discontinuu, atunci cand tu te ocupi de mai multe sarcini simultan. Este ca si cum iti pornesti si repornesti reflectorul sau laptopul cu fiecare scena, in cazul reflectorului, sau program de care ai nevoie, in analogia cu laptopul. Inainte sa deschizi un document word, restartezi sistemul. Redactezi o vreme si primesti un email in timp ce raportul talie-solduri al colegei nu-ti da pace (sau fesierii dumnealui). Repornesti din nou sistemul si citesti emailul, ca apoi sa raspunzi la telefonul insistent, nu fara ca inainte sa faci acelasi lucru, adica restart si iar restart, cand mana ta apuca ciocolata de zile negre, nu fara a blestema aceasta zi nenorocita si ploioasa. Dig it? De fiecare data, cand iti (re)orientezi atentia pe alta sarcina ce se iveste, sistemul neural al atentiei (executive) se re-porneste in timp ce memoria de lucru pastreaza temporar in reteua neurala sarcinile in curs de desfasurare.
“Cate un obiect pe rand” reprezinta performanta atentiei umane cand intentionam sa o focalizam pe un obiect ales (functie executiva). Citesti un email si conversezi la telefon sau, preferata mea, sofezi si vorbesti la telefon (ba chiar trimiti un sms) sunt sarcini paralele, care nu primesc atentia ta simultan, ci rand pe rand. Chiar daca tu ai impresia ca esti in mod continuu atent(a), focusul atentiei tale “se stinge” si “se aprinde” de fiecare data cand sare de pe una pe alta, de la sofat la conversatia telefonica (sau cu pasagerul de pe “locul mortului”; din nu-s ce latura morbida ador expresia asta J)).
E un lucru mare sa stii cum iti poti controla procesul atentiei si planifica propria activitate pentru a evita multitaskingul si supraincarcarea, deoarece tendinta este sa crezi ca poti, mai ales, daca esti o fire ambitioasa.
Consecintele acestui stil de lucru pot fi, cateodata, dezastruoase atat pentru tine, ca individ, dar si pentru altii din jur. Nu vreau sa ma gandesc la accidentele de masina, dar imi vine in minte o clienta care m-a consultat pe acest subiect. O persoana, de altfel, bine organizata si disciplinata (constiinciozitate foarte inalta), pentru ca lucra dupa o agenda supraincarcata, intrase intr-o stare de surmenaj. Ironia facea ca ea, insasi, sa-si ofere un astfel de program, avand propria afacere (de altfel o ironie avantajoasa, deoarece avand autonomie, isi putea controla activitatea). Si n-ar fi singura care isi supraestima capacitatea de efort voluntar si de atentie. Multi dintre clienti, de regula, cu o apriga dorinta de realizare, ajung la limita epuizarii, incat urmatorul pas este un sejur in patul de spital (unii chiar il fac; tu nu vrei, asa-i?).
In final, din acest articol poti extrage si tu o recomandare despre care vei comenta (poate in sinea ta) ca nu o poti aplica acolo unde lucrezi. Citind acest articol la cate mesaje de pe facebook/email ai raspuns?