Urmează să-ți dezvălui o metodă de acceptare. Dacă o practici cu consecvență, lumea ta interioară va arăta altfel, iar relațiile cu cei din jur se vor îmbunătăți (mai depinde și de bunăvoința fiecăruia). Garantez că un oarecare călugăr budist va deveni invidios. Numai dacă are prea mult ego. Tu, în schimb, poți avea oricât de mult ego. Important e să ții de el mai de la distanță. (Cum? E o practică ocultă care se deprinde doar prin grupuri selecte).
Pentru antrenament, poți începe cu momente cotidiene oarecum banale.
Știi deja că atunci când experimentezi emoții, urmează automat comportamentul. Emoția e un puternic motivator și conține impulsul (aparent de necontrolat) spre acțiune imediată. Simți furie și lovești (simbolic/fizic). Te întristezi și plângi. Te simți neputincioasă și te strângi toată. Sau invers? Lovești și furia crește; plângi și tristețea se amplifică, te chircești și te simți neputincioasă. Știu, mitul e că ventilarea (catharsisul) te ajută să te eliberezi. Corect, doar pe termen scurt și cu un probabil efect de recul, pe care nu ți-l dorești. Creierul învață comportamentul ventilării, deoarece obține gratificația eliberării (positive reinforcer). Data viitoare devine mai probabil să repeți ventilarea, întărind, astfel, starea emoțională. Ca să complicăm lucrurile, vei apela mai probabil la ventilare ca să eviți presiunea supărării și confruntarea cu situația dificilă (negative reinforcer). Tot ceea ce creierul a învățat constă în ”descărcarea” emoțională în timp ce situația dificilă rămâne aceiași.
Practica STOP îți oferă prilejul unui răspuns deliberat (versus răspuns automat). Te invit să te imaginezi ca șoferul propriei mașini. Mașina ta accelerează, te-ai uitat cu piciorul pe pedală, și ca să te oprești, ce faci? Da, pui frână. Nu, nu închizi radioul. Sper să nu ne intersectăm. Însă nu apeși frâna, fără a lua piciorul de pe accelerație. Altfel, D-zeu cu mila!
STOP începe cu comanda: STAI (nu mai miști). Apoi, observi senzațiile, observi torentul de gânduri, respiri atent, permiți să fie ceea ce simți. Simplu. 🙂
STai – Observi – Permiți
Te folosești de limbaj, desigur. Îți comanzi: STAI (sau freeze, dacă-ți place pe englezește). Ce simt în corp? Ce senzații sunt? Unde (ce zone)? Cum sunt ele (tremuri, te furnică, termice, pulsații)? Ce gânduri trec prin fața ochilor precum roiurile de țânțari sau stolurile de păsări? Odată identificată emoția sau nu, respiri diafragmatic și permiți să fie experiența ta din acele momente (câteva zeci de secunde, poate un minut). Apoi, te intrebi: Ce am de făcut? Ce contează pentru mine? Ce e important să fac?. Acționezi deliberat, urmând o direcție importantă pentru tine.
Spor!