Imaginează-ți, te rog, următoarea situație. Un bărbat de 40 de ani, pe nume Alex, cumsecade și responsabil, pare să manifeste preferințe sexuale neobișnuite. Soția lui, Iulia, care il cunoaste de zece ani, e contrariată și ingrijorată pentru că dumnealui vizitează tot mai des site-uri cu pornografie juvenilă și colectionează reviste și website-uri de profil. Ba chiar, a solicitat serviciile de masaj ale unei tinere domnișoare, ceea ce el nu obișnuia să facă. In tot acest timp, Alex acuza migrene tot mai dureroase.
Așa că Iulia l-a luat la medicul de familie, care i-a trimis la un neurolog (psihiatria va deveni curând o ramură a neurologiei, iar psihiatrii se vor numi neuropsihiatri; amin!). Alex face o scanare cerebrală, care scoate în evidență ”o portocală” în zona frontală a creierului, adică o tumoare cerebrală în cortexul orbitofrontal (cu funcții in metabolizarea emoțiilor, luarea deciziei, controlul impulsurilor și altele). Neurochirurgii extrag tumoarea. Apetitul sexual al lui Alex revine la normal, iar preferințele sexuale neobșinuite dispar.
E un caz real, documentat în literatura de neurologie, prin care îți subliniez următoarea idee de esență tare (poate sunt redundant, insa dacă tot repet in feluri diferite, sper ca oricare cititor sa inteleaga și sa accepte că nu există suflet/psihic separat/conectat de creier):
Când (neuro)biologia ta se modifică, la fel se întâmplă cu luarea deciziei, apetitul și dorințele, visele, emoțiile și comportamentele tale.
Iar tu, sinele conștient, nu prea ai mare lucru de controlat in pofida unei insistente impresii de agent conștient, posesor de liber arbitru.
Povestea lui Alex continuă cu un episod neașteptat. La șase luni după operație, comportamentul lui pedofilic a revenit. Soția l-a dus din nou la medic. Neuroradiologul identifică o porțiune infimă din tumoare care a fost ratată la operație (se întâmplă și la case mai mari) și care creștea. Alex e supus din nou operației, iar respectiva porțiune (de belea) e eliminată. Comportamentul său revine la normal.
Cazul lui Alex (și multe altele) stârnește in mințile mai filosofice o serie de probleme etice și psihologice. Spre ex, ar fi corect să afirmăm că Alex era doar un tip socializat, dar pedofil în esența sa? Iar tumoarea n-a făcut decât să scoată la iveală pornirile lui pedofile?
Dar înainte să-l judeci pe Alex, poate n-ai vrea să descoperi ce ”programe” (străine de tine) stau la pândă pe sub propriul tău cortex frontal. (Buhuhuu!)