Daca 2a + 3b = 5a + b, atunci a este egal cu? Dar b?
Aproape sigur ai bacul luat si probabil ai o licenta (in psihologie?). Aceste doua documente te aduc in ipostaza de cunoastere a solutiei la aceasta simpla ecuatie. Daca nu cunosti raspunsul, ma declar profund ingrijorat. Nu de necunoasterea ta, ci de sistemul de educatie romanesc.
Daca ai o licenta ori esti student in psihologie si nu stii raspunsul, iti marturisesc ca imi creste pulsul. Noroc ca sunt echipat cu tehnici de relaxare sterpelite de la niste yoghini pierduti in recitaluri de mantre.
Daca esti un adult ca multi altii, inseamna ca ai acumulat probabil 15 ani de educatie (preuniversitar+universitar in sistem Bologna). Ai parcurs studii aprofundate? Mai adaugam doi ani.
17 ani de educatie!
Sa facem si cateva calcule, frate sau soro? (imi manifest latura mea obsedata de masuratori). Luam doar 12 ani (pana la nivel universitar) si ii multiplicam cu 6 ore de studiu pe zi (scoala+lectii) – o medie estimativa, date fiind zilele de vacanta, cand NU trebuia sa mergi la scoala si sa faci lectii, dar aveai teme, multe teme pentru acasa, de executat pe un caietel special.
26 280 de ore alocate procesului de invatare!
Ca sa ai termeni de comparatie, totalul orelor din viata ta pe durata a 12 ani ajunge la suma de 105 120. Ai consumat pentru studiu si educatie o patrime din viata ta sau 25 % din totalul orelor (desigur, aprox 33 % le-ai petrecut in somn). La capatul acestor ore te-ai ales cu diploma de bac. Te-ai ales, dragule sau draga, cu un document care “atesta” o cunoastere stiintifica, istorica si de literatura sau, poate, chiar artistica.
Acuma, ca iara ma incearca dracu’, ai ales tu sa faci aceasta investitie de timp? Nu. A trebuit. Poate pe ici-colo ai hotarat tu sa studiezi un subiect sau altul. Insa, in majoritatea timpului ai fost nevoit sa inveti, sa mergi la scoala si sa-ti faci lectiile. Mai mult, sa iei note bune, deoarece notele bune ne povestesc noua, celorlalti, ce fiinta minunata esti! Iar pe revers, cand iei note proaste, esti jalnica, de tot dispretul. Ai invatat, probabil, ca mami si tati, invatatoarea si colegii, te iubesc cand iei note mari si te resping cand iei note mici (te critica, te blameaza).
In contact cu o bogatie de cunoastere intelectuala, acumulata de umanitate in sute de ani, basculata pe gat copiilor, urmata de necesitatea regurgitarii, si asociata sanctiunilor si recompenselor (in note si afectiune), ce fel de adulti crezi tu ca vor deveni acesti copii?
Un sistem de invatamant supraaglomerat cu informatie pretentioasa si tratata in limbaj de lemn, orientat catre o “reproducere” (citeste: regurgitare) conditionata de note si doze de iubire, crezi ca va oferi societatii romanesti adulti autonomi, apti de gandire si decizii rationale pe cont propriu?
Psihologia sociala ne invata ca atunci cand o activitate este derulata, in virtutea solicitarii imperative (trebuie!) din partea altcuiva (mare si puternic), vei ajunge s-o antipatizezi profund, sa-ti fie lehamite, sa te frustreze, sa te nemultumeasca si, eventual, sa urasti tot ce are legatura cu acea activitate, chiar daca initial iti placea.
Din 26 280 de ore de studiu, de cate ore iti amintesti de tine invatand cu placere? Putin, nu-i asa? Sa fie, sa zicem, o suta de ore? Poti declara cu sinceritate ca macar o suta de ore, ai studiat cu placere? Mai poti adauga o suta? M-as bucura sa fie asa. Ai fost norocoasa. Dar ne ramane un rest de 26 080 de ore petrecute invatand din neplacere, din chin, pentru ca a trebuit, asa cereau acei oameni mari si puternici!
Si, la ce folos? Oare daca facem o testare, astazi, ca sa aflam masura in care cunostintele tale, acumulate in 26 280 de ore (iti reamintesc, nivelul liceal) au fost transferate in intelegerea situatiilor de viata, ce ne iese? O privire blanda cu ochii mari in fata acelei simple ecuatii pe care, probabil, doar absolventii de politehnica o rezolva? (exagerez pentru efect)
Un adult chinuit, dar nu de putine ori infatuat, intrucat poseda diplome si titluri academice? Un adult care a invatat ca trebuie sa faca lucruri, pentru ca altfel o sfecleste? Un adult care nu are voie sa conteste (rational, deoarece se poate intampla irational) autoritatea? Sa puna la indoiala autoritatea cuiva (sef, educator, profesor, psiholog, medic, parinte), deoarece face pipi pe el de frica, desi are buletin? Crezi ca exagerez?
Oare tie, astazi, iti place sa inveti? Inveti cu placere? Sau, inveti, mai degraba, pentru ca trebuie?
26 280 de ore de frecat coatele! Ne putem astepta (legitim) ca nivelul general de cunostinte al cetateanului obisnuit sa fie impresionant. Cu toate astea, multi concetateni nu reusesc sa ofere o definitie lucrului mecanic sau fotosintezei, dupa cum nici nu inteleg ca orizontul este o iluzie perceptiva.
Sa fie asta un invatamant, daca nu performant, macar o educatie cu sens util? Cu un sens conectat la realitate? De ce invata studentii lucruri inutile pe care nu si le amintesc sau care nu ii ajuta sa intelega situatii concrete? Cu toate astea, acest vid al cunoasterii nu cred sa fie o problema grea. Are solutii evidente, usor de adoptat, doar ca avem de traversat o prapastie.
Efectul pervers al acestui invatamant este ca
ucide, treptat, placerea de a invata si curiozitatea naturala.
Iar asta mi se pare e O PROBLEMA GRAVA SI URGENTA!
Desi, in aparenta, marea majoritatea este invatata si educata. Cum putem numi un invatamant care ucide (sub aceasta aparenta)?