La un moment dat am avut o pasiune pentru melci. (Acum am facut pentru pisici). Nu pentru orice fel de melci. Eram fascinat de acei indivizi care reuseau sa se plimbe pe alei purtand cu ei, ca se protejeze de picaturile de ploaie, umbrele. Ma fascinau intr-o asa masura incat m-am identificat cu ei. Nu cumva sunt si eu (asemeni) un melc? Oare cum o fi sa fiu melc? Ma pot intreba, luand-o pe urmele lui Thomas Nagel, un filosof care, in filosofia mintii, intreba retoric despre calitatea subiectiva a experientei de a fi liliac (problema minte-corp, o enigma nu doar pentru studenti, ci si pentru multi profesori de psihologie).
Imi pot imagina cum e sa fiu melc, insa cum pot verifica daca aceasta experienta (de imaginatie) se apropie de cea a unui melc? In vara acestui an am incercat de niscaiva ori sa interactionez cu unele exemplare mioritice de gastropode, dar fara niciun rezultat. Nu au binevoit sa-mi raspunda. Oare ce si-au imaginat in mintile lor de gastropode despre “nebunul” care comunica cu ele? Ca sa-si imagineze ar trebui sa aibe o minte. Orice fel de minte?
As putea adopta o perspectiva de melc. M-ar ajuta? Ce ar insemna adoptarea unei astfel de perspective (intre noi, dubioase, daca nu cumva e vorba de dramaterapie)?
Multi semeni de-ai nostri considera stiinta o alta perspectiva, o alternativa sau o conceptie printre altele. Asa cum poti adopta o perspectiva de melc sau una de elefant la fel de bine poti adopta perspectiva stiintifica asupra realitatii. Nimic mai fals. Sigur, ca putem vorbi de un punct de vedere sau de perspectiva, atunci cand sustii o afirmatie cum ar fi ca melcii se plimba cu umbrele (pot si fara “umbrele”?) prin parcuri, ca in creierul uman locuiesc minimartieni sau ca dumnezeu iti vorbeste (cu tehnologie wireless). In privinta descrierii fenomenelor si evenimentelor din realitatea obiectiva (RO) (stiu, multi semeni nu fac diferenta dintre mintile lor si lumea obiectiva), stiinta reprezinta o metoda (zi tu, draga Searle) care face posibil acest lucru. Stiinta este o metoda, se pare ca destul de buna, din moment ce tu comunici wireless cu guru-ul tau plecat in Laponia, pentru descrierea deplasarii la viteza de melc, melc purtator de umbrela pe vreme de ploaie.
Stiinta nu e o perspectiva in general, nu e un punct de vedere decat atunci cand comentezi evenimentul cu melcii care se plimba pe alee. Stiinta se diferentiaza fundamental de orice alta perspectiva prin aceea ca urmareste sa descrie RO. In aceasta urmarire deosebit de palpitanta si fascinanta pentru cativa oameni (de stiinta sau care aplica) utilizeaza o serie de instrumente si tehnici. (ex: analiza statistica; metoda experimentului).
Perspectiva stiintifica exista la fel de bine precum exista o perspectiva de melc asupra realitatii, daca intelegi ce vreau sa spun. Nu e o alta perspectiva, o alternativa printre multe altele (de regula, de sorginte religioasa). Nu exista un fenomen dintr-o perspectiva stiintifica decat in masura in care adopti o perspectiva de melc, de carcalac sau de girafa.
Stiinta nu e un alt fel de a vedea lucrurile.
Nu de putine ori am auzit ca sunt unii care intra pe acest blog sau pe altele asemenea si gasesc ca fiind “interesanta perspectiva”. Nu prietene, nu-ti ofer o alternativa/o perspectiva, ci iti OFER DOVEZI printre opinii si impresii personale enuntate sub acest titlu si nu ca fiind adevaruri ori afirmatii categorice.
Stiinta spre deosebire de religie nu detine adevaruri. Ea tinde sa indice adevaruri obiective (dinafara mintii) sau evenimente din RO in baza unor dovezi empirice obiective, nu unor revelatii sau epifanii individuale ori colective.
Stiinta nu e o conceptie despre viata, om, natura si univers. Ea desemneaza un set de metode prin care oamenii (de stiinta) cauta sa descrie cat mai precis felul in care functioneaza RO. In multe cazuri ei reusesc, iar cand esueaza nimeni nu continua sa creada (exista exceptii). O persoana care adopta o atitudine stiintifica va crede, ulterior, examinarii dovezilor, fara a insemna ca este suspicioasa sau circumspecta. Ea nu crede, deoarece e bine, asa a zis profesorul sau mama, pentru ca exista o traditie si asa trebuie. Cand apar alte dovezi, ea va renunta la acea credinta.
Ca sa inchei, nu exista o realitate stiintifica. Nu exista un fel de lumea stiintei. Exista doar un obiectiv, dupa cum ne aminteste John Searle, iar acest obiectiv il reprezinta adevarul (obiectiv) sau cum anume functioneaza lumea (RO) din jurul nostru, dar si cum functioneaza omul (un animal printre altele) in interiorul acestei lumi. Iar pentru eforturile orientate spre implinirea acestui obiectiv, se pare ca, cel mai potrivit intrument este stiinta.