Să-ţi povestesc câteceva despre astrograma mea sau cum erau aşezate astrele pe cer, luând pământul ca reper (geocentrism), la momentul naşterii mele. Sunt o balanţă cu ascendent în săgetător. Soarele cade în casa a X-a (a profesiei) având compania lui Mercur şi a lui Pluton, iar Saturn şi Venus sunt în cea de-a noua (a educaţiei înalte). Soarele e intim conectat prin conjuncţie, un aspect ambivalent, cu Pluto,astrul tranformărilor profunde, şi cu Mercur, astrul comunicării şi comerţului. Tot în casa a X-a apare Nodul Nord sau sensul spiritual. Un Marte păgubos, in cuadratura cu soarele, şade în casa a opta, casa morţii, promitandu-mi impulsivitate, capricii, tendinte tiranice si moarte violenta. Efluviile marţiene sunt ponderate de un Jupiter în aceeaşi casă armonios conectat la Venus. Aş putea continua, dar mă opresc, pentru că altceva vreau să-ţi comunic.
Dacă privesc din elicopter la viaţa mea, pot găsi cu uşurinţă interpretări potrivite cu aceste aspecte astrale. Fără a şti de efectul Barnum, aş da crezare acestor interpretări (cum am făcut, de altfel, în prima tinerețe). Evident, mulţi semeni cred în aceste bazaconii. Înainte de „iluminare” (o poţi lua drept aroganţă, dacă ţii morţiş) am fost unul dintre aceştia. Ba chiar unul, care oferea îndrumări în baza lecturii astrogramelor. Nu că mi-ar face cinste neuronilor din lobii frontali sau pretenţiei de fiinţă raţională.
Dacă aş fi oferit servicii de astrologie, din perspectiva raţional-critică aş fi aparţinut categoriei de impostor. Cum aşa? Simplu. Îţi ofer un serviciu iluzoriu. La fel de bine îţi pot vinde unguente pe bază de rețetă personală, încredinţându-te de creşterea erecției în cazul domnilor și a sânilor la doamne, cu condiţia să te cremuiești dimineaţa şi seara.
Impostorii se împart în trei categorii în funcţie de criteriul imoral-amoral şi criteriul auto-iluzionare (conform lui William T. Jarvis, fondator al National Council Against Health Care Fraud, US)
Şarlatanii. Aceştia sunt impostori îm mod deliberat. Ei îşi propun să profite de naivitatea ta. Îţi pot vinde raze de soare împachetate la metru cub şi să-ţi ofere dovezi „solide” pentru valoarea lor terapeutică. De obicei, nu simt vinovăţie, fiind psihopaţi. Nu reuşesc să empatizeze şi exploatează nevoile tale, violează normele sociale, calcă peste orice aşteptări rezonabile, fără regrete ori remuşcări. Aceştia îţi pot vinde orice. Inclusiv vieţi de apoi ambalate în sacrificii materiale din viaţa curentă. Merită să te fereşti de dumnealor, dacă ţii la portofel (sau conturi). Sunt fermecători.
Deliranţii. Aceştia sunt indivizii care cred cu tărie (necritic!) în ceea ce oferă. Sunt de obicei oneşti ca mulţi alţi semeni şi adesea manifestă generozitate şi compasiune. Însă, ei pot fi la fel de lacomi sau egoişti precum şarlatanii cu diferenţa că acestora le pasă de sentimentele celor din jur. Deliranţii sunt de regulă dificil de identificat, pentru că ei manipulează idei noi, de regulă, idei care sunt încă neînţelese în epoca modernă sau cel mult sugerate de cercetări ştiinţifice de vârf.
Oricine caută să promoveze teorii şi pracitici referitoare la sănătate, dacă este bine intenţionat, e deschis la o examinare critică şi experimentală. Nu evită acest demers, considerând că examinatorii sunt părtaşi la o conspiraţie îndreptată împotriva intereselor sale. Oamenii de ştiinţă autentici adoptă o atitudine deschisă la critică şi evaluare obiectivă spre deosebire de deliranţi care refuză sub diferite pretexte ori apelează la teoria conspiraţiei ori îşi procură prin grupul lor de acoliţi dovezile necesare. Într-adevăr, deliranţii îşi creează dovezi în interiorul grupului de prozeliţi. Prin aceste dovezi caută să creeze o aură de legitimitate ştiinţifică sau raţională teoriei şi practicilor promovate. De exemplu, aceştia înfiinţează asociaţii, institute, certificări şi cumpără drepturi de copyright. Îşi justifică experienţa nu prin cunoaşterea validată ştiinţific, ci mai degrabă prin titluri pseudo-academice, apartenenţa la diferite asociaţii, participarea la diverse cursuri şi ateliere, conferinţe. Îi poţi detecta cu uşurinţă, deoarece nu se prea împacă cu matematica probabilităţilor ori analiza statistică.
Impostorii deliranţi sunt, de regulă, paranoici şi interpretează standardul ştiinţific şi critica ştiinţifică ca fiind opoziţionism sau conspiraţionism.
Ultima categorie ne e oferită de pehlivanul oportunist. Acesta se prinde care sunt tendinţele în piaţa de servicii medicale şi de dezvoltare personală şi, eventual, inventează rapid un institut sau o asociaţie de tip umbrelă prin care să ofere aparent legitim produse şi servicii iluzorii sau despre care nu cunoaşte mare lucru. Face niscaiva raiduri pe la conferinţe de profil şi urmează un curs sau un workshop prin alte ţări oferite de traineri „celebri” şi se proţăpeşte pe plaiuri autohtone drept guru sau trainer cu experienţă fabuloasă.
Pehlivanii oportunişti îşi testează ideile în piaţă. Dacă prind la public, sunt bune. Dacă nu, vor căuta altele. Nu sunt interesaţi şi nici preocupaţi cu validarea lor stiinţifică. De obicei, nici nu au habar de metoda ştiinţifică. Satisfacţia clientului şi testimonialele sunt preocupările lor principale laolaltă cu imaginea flamboiantă cu care îşi promovează serviciile. Dânşii cred în regula „peştele mare îl mănâncă pe cel mic” sau în darwinismul social (dacă oamenii nu sunt suficient de abili ca să discearnă remediile bune de cele proaste, atunci nu merită să supravieţuiască într-o societate capitalistă). Pehlivanii negustori se asociază cu nume mari sau cu alte celebrităţi ca să-şi vândă remediile (servicii de dezvoltare personală sau medicale). Cum îi putem recunoaşte?
După zorzoane şi pampoane, împopoţonaţi într-o mai mică sau mai mare măsură, adică titluri şi titulaturi, acreditări şi certificări exotice, conferinţe şi clipuri video şi poze flamboiante, zâmbete şi muzici inspiraţionale, promisiuni şi beneficii extravagante, testimoniale grandioase şi celebrităţi din lumea afacerilor sau filmului.
Acest tip de impostori perverteste afacerile responsabile printr-o competiţie incorectă. Afacerile cu servicii si remedii terapeutice (si de dezvoltare personală) responsabile îşi asumă acele beneficii susţinute de dovezile ştiinţifice actuale şi adoptă o atitudine precaută şi transparentă în privinţa practicilor oferite. Pehlivanul negustor foloseşte tehnici de marketing pentru a vinde indiferent de masura in validarea ştiinţifică a remediilor sau practicilor educaţionale promovate.
Ţi-am scris despre toate astea, deoarece ţin la bunăstarea ta. Iar bunăstarea ta (mai ales a contului tău, hihi!) mă priveşte, pentru că reprezinţi un potenţial client al serviciilor mele (grupuri ABC sau consiliere). Şi nu doar dintr-un spirit mercantil (mercur in casa zece?). Nu mă vei crede dacă-ţi spun că ţin la tine. Aş putea fi un alt pehlivan sau un tip chitit pe schimbarea de atitudine (conjunctia soare-pluton, vai!). Rămâne să judeci tu.