Să-ți spun o ghicitoare. Panaceul are culoare verde, emană prospețime și inspiră, dar și expiră. Din expirul său ne hrănim noi, vietățile. Și se găsește peste tot. Aproape peste tot, deși tot mai puțin prin marile orașe. N-a fost chiar o ghicitoare. E evident că mă refer la Natură, un părinte ocrotitor pentru noi toți. Doar pentru unii, întrucât alții preferă ocrotirea unui ”părinte” imaginat, lăsând mizerie în urma lor (ca să strângă ”părintele”?).
Cât mă privește, port cu mine un regret (la degetul mic) că trăiesc în mediul urban și mă adăpostesc într-o cutie dintr-un bloc cu patru etaje. Dar am mult verde la ferestre și un aer poate mai puțin îmbâcsit comparativ cu blocurile din bulevard. (Unii construiesc blocuri de locuințe pe cele mai aglomerate artere ale capitalei. Mă întreb cine vor fi inconștienții care se vor muta în ele). Ferice de mine dacă mă gândesc la aerul supraîncărcat de smog din Beijing unde oamenii umblă cu măști, iar unii chiar cu mici butelii de oxigen în rucsac așa cum noi ținem sticle de apă plată. Pare șocant dacă te gândești că apa și aerul sunt pretutindeni, adică resurse aparent inepuizabile. Ne trezim astăzi (e un fel de a spune) ca să descoperim că apa și aerul sunt resurse ce pot fi pervertite prin acțiunile noastre (amprenta de carbon).
Acesta e un mini-curs prin care țin musai să ieși afară pentru plimbarea în natură și, în general, despre activități outdoor în spațiul verde. Spre uimirea mea, deși mulți (?!) concetățeni realizează că plimbarea în natură face bine la sănătate, cred că puțini sunt aceia care o includ în proiectul de țară unde e liber la furat de lemne și poluare cu cazanul pe patru roți.
Și nu toți locuiesc în apropierea vreunui parc. Iar parcurile din capitală au început să arate aproape ca niște piețe publice. La ce ne folosesc așa mari alei din asfalt?! A, m-am dumirit, sunt de fapt șosele.
E de la sine înțeles că decidenții orașelor sunt îndrăgostiți de natură (dacă și lor le iese ceva?). E un eveniment notabil (de hilar!) atunci când unul urcă pe bicicletă sau merge zece minute la picior gata să-și dea duhul. Dumnealor se adăpostesc, de obicei, în acele namile patru ori patru sau limuzine luxoase care costă cât o locuință decentă din capitală. Îți imaginezi cât de tare îi iubesc pe acești oameni? Dacă aș fi premier, i-aș impozita la sânge pentru mastodonții lor pe patru roți și, în general, pentru amprenta de carbon măsurată cu grijă nemțească.
Ca să revin cu o întrebare, apelez la mini-review-ul lui Ming Kuo, cercetătoare la Department of Natural Resources and Environmental Sciences, University of Illinois at Urbana-Champaign (US). [i] Dumneaei s-a întrebat (probabil, într-o plimbare prin pădure) în ce feluri sănătatea e sprijinită de voința divină prin escapadele săptămânale la catedrala Mântuirii Neamului și pe la alte biserici și mănăstiri. De farmacia verde. Miriade de studii au demonstrat că natura și sănătatea sunt solid conectate. Ming Kuo identifică legături care includ factorii de mediu, stările fiziologice și psihologice și condiții sau comportamente. Toate indică, conform cu argumentul dumneaei, spre o cale centrală și anume, funcționarea optimă a imunității.
Ca să-ți întărești funcționarea imunității trebuie să intri în contact cu ocupația de deputat/senator (nu e o meserie, să ne înțelegem). Să revin. O intervenție deloc scumpă și puternică dintr-o politică de sănătate publică (o ce?!!!) ar putea fi relația cu natura. Verdeața din apropierea locuinței a fost consistent asociată (corelații) la expectanța vieții și mortalitate.Eh, dacă ai mașini sub balcon și scară, ai mare noroc! Ai ocazia să te simți cetățean veritabil al uneia din cele mai poluate capitale europene. Să tragi pe nas în fiecare zi din gazele de eșapament poate fi o experiență deosebită. Sunt corelate cu cancerul. Dezavantajul e că, dacă ai mașină, o poți parca chiar sub balcon sau foarte aproape.
Dar, să trecem în revistă legăturile sănătate și mediu natural. În prima categorie ”condiții de mediu” avem:
- Agenți biochimici cu implicații asupra sănătatii. Multe plante ne oferă compușii organici volatili anti-microbieni (sau fitocidele) care ne reduc presiunea sanguină, modifică activitatea nervoasă autonomă și amplifică funcționarea imună.
- Aerul din zonele împădurite și muntoase și de lângă apele curgătoare conțin mari concentrații de ioni de aer negativi, care reduc depresia și anxietatea printre altele.
- Acelasi mediu verde (despre care copiii dețin o cunoaștere aprofundată pe bază de mall-uri) conține un microorganism (mycobacteriun vaccae) care pare să optimizeze funcționarea imună. De asemenea, se pare că biodiversitatea susține imunitatea prin efecte asupra microorganismelor care coabitează în piele și intestine (dovezile sunt mixte).
- Peisajele și sunetele din natură au efecte fiziologice importante. Priveliștea de la fereastră și imaginile din natură (și cele de pe desktop) reduc activitatea nervoasă simpatică și o cresc pe cea parasimpatică, restaurează atenția și susține vindecarea postoperatorie. Chiar și sunetele puse în căști cresc activarea parasimpatică. (alte muzici prea puțin spre deloc). Iar efectele simpatice și parasimpatice știm bine că modifică sistemul imunitar către un mai optim (sau dincontră) răspuns, de unde și implicațiile asupra sanatatii pe termen lung.
- Copacii și peisajele întinse pot stimula sănătatea nu doar prin fitocide. Contribuie prin reducerea: poluării aerului (poluare asociată cu inflamația miocardiacă și condiții respiratorii), temperaturilor înalte ce poate duce la epuizare, agresiune și violență potențată de căldură.
- Vegetația filtrează poluanții din aer și descrește temperatura din mediul urban supraîncălzit și, astfel, reduce violența.
Trecem la a doua categorie din articol ”Stări fiziologice și psihologice” și descoperim că analizele de sânge luate înainte și după plimbări prin diferite medii indică factori protectivi pentru sănătate după plimbările prin pădure, dar nu după cele urbane.
- DHEA (dide-hydro-epi-androsteron, ai reținut?) creste după mersul prin pădure (după fragi și mure), dar nu după cele urbane (intră și Mall-urile). Dacă nu știai, află că DHEA are proprietăți cardio-protective, anti-obezice și anti-diabetice.
- Iar, timpul de mers în natură crește adiponectinul (”adiponectin” în lb.engl; o proteină implicată (nu involvată!) în controlul nivelurilor de glucoză și desfacerea acizilor grași) care protejează de arterioscleroză;
- imunitatea anti-cancer (prin celule ”natural-killer”, care au un rol vital în cancer, infecții virale, sarcină și altele implicații sanogene).
- Relaxează și reduce stresul prin modificarea activității nervoase autonome. Experiența mersului în natură (NU în mediile urbane; poate ai uitat) îmbunătățește funcționarea imună și contracarează efecte adverse ale stresului asupra metabolismului.
Dovezile empirice susțin și trei efecte psihologice ale contactului cu natura. Ele sunt: experiența evlaviei (venerației), vitalitatea înaltă și restaurarea atenției. Experiențele regulate de evlavie (nu cele din biserică și mănăstire) sunt legate niveluri reduse de citokine inflamatorii. Iar sentimentul de vitalitate prezice rezistența la infecții și un risc redus de mortalitate. Restaurarea atenției poate teoretic să reducă accidentele produse de oboseala mintală prin întărirea controlului pe impuls și să reducă, astfel, comportamentele riscante precum fumatul, mâncatul excesiv, abuzul de alcool și droguri.
Ultima categorie cuprinde ”condiții și comportamente”. Ele sunt activitatea fizică, obezitatea, somnul și legăturile sociale. In mod intuitiv asociem spațiile verzi cu activitatea fizică, ceea ce poate fi explicat prin aceea că dacă vrem să exersăm în aer liber unde putem merge? Pe străzi să ne calce mașinile? Să ne ciocnim cu alți oameni? Mai degrabă căutăm un parc. O ciocnire cu alții (și, mai ales, altele) se simte tare plăcut pe iarba verde. Bine, bine, pe asfaltul de lângă iarbă. La fel ca autoarea, găsesc surprinzător să aflu că spațiul verde rezidențial nu prezice consistent activitatea fizică. Pe de altă parte, prezice rate mici de obezitate. E un rezultat, care sugerează, după cum scrie Ming Kuo, că relația natură-obezitate poate depinde mai puțin de efectul naturii asupra activității fizice, cât de efectele asupra adiponectinei, stresului și controlului pe impuls.(de la ce vine acronimul DHEA?)
În concluzie, în speranța că te interesează o bună imunitate (dar nu de parlamentar meschin), devine de la sine înțeles că ai de urmat o terapie naturistă. Cu plimbări îndelungate prin natură. Nu întâmplător afirma marele om de știință E. O. Wilson, binecunoscut prietenilor sociobiologiei și psihologiei evoluționiste (un pic și ai furnicilor), că ”Nature holds the key to our aesthetic, intellectual, cognitive and even spiritual satisfaction”.
Dacă n-ai păduri, fiind imposibile (fiindcă locuiești la Mall), poți încerca parcurile, deși la cum arată, mai că le confunzi cu parcările de la hypermarket. Oricum, pădurile sunt pe cale de transcendere. Ele devin, treptat și sigur, piese de mobilier (unele expuse la IKEA unde mergi în drumeții cu mașina?). Când îți cumperi o nouă mobilă sau o contempli pe cea veche jinduind la una nouă, poți visa că ești printre copacii unei păduri… Și tare mă tem că ne va rămâne doar visatul (cu ajutorul vreunei aplicații istețe de pe smartphone?).
[i] doi: 10.3389/fpsyg.2015.01093