Angajamentul are sens când e luat din ambele capete ale relației. E mutual, iar cei doi parteneri fac eforturi egale. Altfel, e fără sens, dar și inechitabil. Sau e cu sens doar că individual. E ca și cum doi vâslași dintr-o barcă trag in ritmuri diferite la vâsle. Sunt desincronizați. Ce se întamplă cu barca? Da, se mișcă în cercuri.
Angajamentul e ca o sabie cu două tăișuri. Deși un angajament aduce beneficii relației și celor doi parteneri, există riscul unei implicări inegale. Puține relații pot supraviețui la un nivel rezonabil de satisfacție în lipsa unui puternic angajament. Devine împovărător dacă implicarea fiecăruia nu e comparabilă în măsuri cât mai egale. Când o persoană depune un efort substanțial mai mare (sau mai mic) decât al partenerului, atunci relația merge cu poticneli ca, într-un final foarte probabil, să cedeze. Investind disproporționat în relație, cei doi lasă loc tot mai mare pentru reproșuri în pofida concepției romantice cum că ”dragostea învinge totul”.
Cuplurile mai tinere sau romantice se crispează, adesea, când aud că o relație de cuplu are la bază un model economic al costurilor și beneficiilor care fost extins ulterior într-o teorie a schimbului social. Ideea de bază a teoriei aplicată în cupluri e că sentimentul unei persoane vizavi de relație depinde (1) de percepția recompenselor și costurilor menținerii relației, (2) de tipul relației pe care crede că o merită și (3) de șansele ei de a avea o relație mai bună cu altcineva. In urmă cu mai bine de juma de veac, Erich Fromm surprindea definiția schimbului social prin următoarele cuvinte: ”Dragostea e adesea nimic mai mult decât un schimb favorabil între doi oameni care obțin cel mai mult din ceea ce fiecare așteaptă, in timp ce țin cont de valoarea lor pe piața personalității.” (The Sane Society, 1955). (poate in alt articol iti povestesc mai in profunzime; știu, sunt dator și cu un răspuns la ”cum să faci ca activitatea fizică să devină parte din sinele tău?”).
Ca să mă întorc la ideea principală, cei doi parteneri trag umăr la umăr cu o măsură (cât mai) egală a efortului, privind într-o aceiași direcție. Și, probabil ai înțeles, nu e specific numai relației de cuplu. Acesta e tipul de angajament stabil și fructuos pe termen lung. Să-ți ilustrez printr-un studiu de caz.
Ionuț și Gina sunt tineri căsătoriți și de profesie medici. El e ginecolog și ea e dentist. Fiecare are mai mult de cinci ani de experiență și duc impreună o viață liniștită. Într-o bună zi, Ionuț, aflat probabil sub o influență astrală nefastă, îi face Ginei o propunere ”înfiorătoare”. Să plece amândoi într-o misiune umanitară. Unde? La o aruncătură de băț mai viguroasă. Pe continentul african, în Burkina Faso mai exact, unde să ofere asistență medicală, având reședința în Oua-ga-doug-ou (ia, zi-l repede). În Burkina Faso aproape jumătate (44.5%) din cetățeni trăiesc sub pragul sărăciei. În privința calității vieții (Human Development Index, 2014), se află pe locul 183 din cele 187. Foamete și sărăcie lucie intr-o țară unde malaria și infecțiile respiratorii sunt primele în topul cauzelor de deces, iar durata vieții e la femei/bărbați de 57/56 ani.
Pare o idee nebunească și probabil n-ai greși. Dacă ai fi Gina din povestea noastră, atunci probabil te-ai fi uitat chiorâș sau l-ai fi trimis pe Ionuț la o consultație psihiatrică. Sau poate nu, dacă la rândul tău ești posedată de spiritul aventurii, la care poți adăuga nevoia unei munci încărcate cu sens și valori umaniste. Nu e mai comod aici în țară? Este, dar cine zice că o viață bună înseamnă laptic și miericică? O viață bună nu înseamnă distracție sau comoditate. Pentru ce merită să te trezești dacă totul iți e ușor și plăcut? Imi vei spune că pentru plăcerea de a trăi. Așa o fi, dar nu e puțin? Sigur, ține de perspectiva personală.
Cei doi nu s-au hotărât peste noapte (precizare pentru copii). A fost un proces în care au evaluat propunerea lui Ionuț, care, între timp, a devenit o posibilă alegere de ambele părți. S-au decis să privească în aceiași direcție. Orașul cu ouă. Apoi, și-au făcut un plan și au plecat impreună. În prezent, practică medicina în Burkina Faso. Și sunt fericiți.