Fiind impresionat probabil de strădaniile mele de a-l cobori pe homo sapiens din stratosferă printre alte animale și plante in contextul înrădăcinării psihologiei în pământ și nu în ceruri, acum ceva vreme, un simpatizant al blogului mi-a sugerat o lectura.
Titlul cărții sugerate cu scopul de a-mi completa modestele mele lecturi din revista online psihologie.ro este: ”Sapiens: A Brief History of Humankind” (2014), avându-l ca autor pe Yuval Harari, profesor de istorie la Hebrew University of Jerusalem.
Individul, născut cu un an înainte de sus-semnatul, reușește să povestească, pe alocuri cu mult haz (face haz de necaz), despre evoluția speciei noastre. Sau involuția? Nu-mi e clar.
Dumnealui reia ceea ce orice elev stie de la orele de biologie care le completeaza pe cele de religie in felul urmator: ”Dragi copii, Oamenii, la fel animalele si plantele, au fost creati prin Voia Tatalui. Apoi, au evoluat tot prin Voia Tatalui”. Bineinteles, ei nu se trag din maimute, desi daca ar fi o afirmație corecta (nu este!), ce ar fi atât de rău? Crede-mă, nu e rău.
Acuma, cheama-ti te rog, fiica sau fiul de șase anișori și citește-i. Oamenii, ca noi doi și tati, da, sunt o specie de animale care coabiteaza cu alte animale si plante. Oamenii nu au fost creati de o Ființa Suprema, un Dumnezeu sau ceva similar. Ei au evoluat prin selectia naturala, un fenomen, care explica evolutia vietatilor si plantelor pe pamant. Nu si originea ei, asta e pentru tine. Ceea ce nu inseamna, conform unei logici proaste, sa credem ca a fost creată prin interventie divina.
Si, evident (pentru cunoscatori!), n-au evoluat in mod egal. Variatia e cuvantul sau fenomenul cheie in selectia naturala care nu se preda prin scolile noastre. De unde și diferențele dintre noi in personalitate, abilități, predispoziții si inteligentă.
Acest domn Harari insistă să ne demonstreze că nu suntem ființe speciale pe această planetă. Cum adica nu esti mai speciala decat pisica ta? Ce, ea te hraneste pe tine sau tu pe ea? Asta mi se pare o afirmatie deplasata. Fiecare e special si unic, fiindca fiecare are o misiune divina chiar daca nu stie. Cum, D-zeule, preda acest individ la Universitatea Evreiasca? Pai, daca Universitatea din Bucuresti sau mult mai celebra Hyperion ar fi patronata de BOR, sa zicem, toti profesorii si asistentii lor ar merge incolonati sa pupe sfintele moaste macar o data pe semestru si de doua ori in vacanta de vara.
Nu trebuie sa te mire deoarece e simplu sa fii de acord cu ideea ca doar homo sapiens poate vorbi (si scrie lucrari ”stiintifice”) despre lucruri care nu exista. Omul e unica fiinta care reușește performanța de a crede zece lucruri imposibile pâna la prânz. In schimb, verisorul noastru – cimpanzeul (la fel de verisor precum soarecele cu sobolanul) nu poate fi convins sa-ti dea banana lui in baza promisiunii unei vieti de apoi in care poate hali la infinit banane (si cotai la nesfarsit cu zeci de maimute virgine). De aici, in baza credulitatii native (sau realism naiv) oamenii pot coopera in numar mare participand la o poveste colectiva cu fiinte, spirite sau energii divine, dar si motoare de cautare ca Google, rețele de socializare online ca Facebook si companii precum Apple sau Microsoft și Uniuni Europene sau Africane, State și Universități. Cel putin așa crede domnul Harari, un pic prea contagiat de psihologie evolutionista, despre care știm ca e lucrarea diavolului.
Dumnealui face un mare caz (penal aproape) din marile extincții ale altor specii de animale, la care, crede dumnealui, homo sapiens ar fi avut contribuția principală de-a lungul istoriei nescrise. Să-i dăm cuvântul:
”Nu-i credeți pe îmbrățișătorii de copaci care pretind că antecesorii noștri trăiau în armonie cu natura. Cu mult înainte de Revoluția Industrială, Homo sapiens deținea recordul pentru contribuția la extincțiile celor mai multe specii de plante și animale. Avem dubioasa distincție de a fi cea mai letală specie din analele biologiei. ”
Poti observa in prima fraza doctrina Salbaticului Nobil, cum zice marele Steven Pinker viziunii pastorale asupra triburilor de vanatori-culegatori, atat de indragita de misticii New Age si fanii șamanismului de import (favoritii mei fiind detinatorii de licenta si doctorat in psihologie). E o doctrina frumoasa (cu aureolă si aripioare angelice), dar contrazisă de evidențe. Stramosii nostri indepartati n-au fost ingerași si nici macar salbatici dotati cu noblete sufleteasca. Iti repet, facem parte dintr-o specie letală cu tușă ingroșata energizata de transmiterea genelor pe generatiile urmatoare cu orice preț.
Continuă dumnealui cu exprimarea unei speranțe (deșarte, aș numi-o): ”Poate dacă tot mai mulți oameni ar fi conștienți de Primul și Al doilea Val de extincții, aceștia ar fi mai puțin inocenți vizavi de Al Treilea Val la care fiecare participă. Dacă am ști cât de multe specii am eradicat deja, am putea fi mai motivați să le protejăm pe acelea care încă mai supraviețuiesc.”
Iar în rândurile care urmează ne avertizează că dacă vom continua cu pescuitul oceanic în exces vom rămâne fără conserve de ton, scoici și inele de calamar (favoritele mele), pe lângă alte specii de pește, balene, rechini și delfini, care nu ma pasionează. Pe aceiași linie apocaliptică, mai crede că vom ramane supraviețuitori unici pe planetă, alături de fermele noastre (doar ale unora), unde animalele alese (precum găini, vite și porci pentru haleală, iar pentru recreație câini, pisici și porcușori?) ne-ar servi nouă si copiilor nostri.
Deja coabitam cu alte specii de animale din care tragem foloase si care sunt cazate în apartamente luxoase numite țarcuri sau acvarii. Fără țarcuri, parcuri și acvarii strajnic protejate, voracitatea specimenelor homo sapiens ar ramane de neostoit in așa fel incat alte animale salbatice vor mai fi vazute doar la muzee, in parcuri zoo si in filmele de pe Nature.
In viziunea dumnealui, daca specimenele homo sapiens câștigă luptele pentru supraviețuire cu bacteriile, virusurile și asteroizii vom ajunge bionici sau vom fi inlocuiti de roboti. Pe mine nu m-ar deranja deoarece stiu bine ca sufletul e o metafora care va disparea odata cu mine, iar un roboțel numit Seramis 2.0 n-am indoieli că s-ar descurca mult mai bine cu viața decât versiunea initiala. Dânsul ar reuși să fie o ființă perfectă in bug-urile sale si, ce conteaza cu adevarat, e ca va fi aproape nemuritor, iar eu imi doresc nemurirea (doar nu credeai ca sunt pasionat de moarte?). Totusi, cu regret iti scriu, nu cred ca voi apuca acele vremuri in care posibilitatea descarcarii mintii mele (fascinante!) intr-un robot umanoid ar deveni reala.
Renunț să mai comentez multe alte idei cativante, fiind tot mai deprimat de pesimismul dumnealui. Eu prefer optimismul și gândurile pozitive despre cum moartea nu există, fiindcă sufletul e nemuritor și după moarte isi ia zborul in alta lume. Contează să ne trăim clipa, sa ne imaginam un viitor luminos, căci sufletele noastre se află in grija Ființei Supreme. (amin!).
Ulterior unor psalmi, poti citi cartea, fiind una care îți lărgește perspectiva la 180 de grade. Doar sa ai grija sa nu-ti suceasca și gâtul odată cu perspectiva.