Observ că tehnologiile de brainmapping & neurofeedback prind și la noi rădăcini. Încep să apară ca ciupercile după ploaie ședințele de terapie dar și cursurile cu neurofeedback și cartografierea creierului. Sună chiar SF pentru unu ca mine care și în prezent se minunează câteodată de cum mă pot vedea cu cineva din alt oraș, ba chiar și altă țară. Pe când eram pui, aveam în casă un telefon cât patru cărămizi cu o roată deasupra. Băgam deștul în orificiile rotiței ca să formez numărul de telefon. Tataie, da…
Revenind, nu cumva și neurofeedback-ul a fost preluat ca escrocherie? Atunci când ”specialistul” apelează la practici care induc în eroare publicul și exploatează lipsa de informare sau nevoia oamenilor de soluții rapide la probleme complexe, nu se cheamă escrocherie? Ia să vedem și cum…
Promisiuni exagerate și nefondate. Scapă de depresie în șase săptămâni? Am citit aici și mi-a filat lampa. Te costă 1800 ron. O terapie serioasă te poate costa mult mai mult și depinde de severitatea depresiei pe lângă pregătirea psihoterapeutului. Dar neurofeedback-ul este un miracol! Promit rezultate spectaculoase în scurt timp comparativ cu (psiho)terapiile, precum creșterea IQ-ului, eliminarea completă a anxietății sau depresiei, îmbunătățirea radicală a memoriei sau a performanțelor cognitive. Ba chiar îți oferă profilul de personalitate, aptitudini, compatibilitate în relații și, cel mai important, este folosit chiar de NASA.
Multe firme/cabinete de acest tip fac asemenea afirmații care sunt adesea nefondate din punct de vedere științific și nu sunt susținute de studii clinice solide. De exemplu, deși neurofeedback-ul este utilizat în anumite cazuri clinice, eficiența sa este în continuare subiectul unor dezbateri în comunitatea științifică. Lipsa unui consens științific face ca promisiunile prea bune pentru a fi adevărate să fie un semnal de alarmă. Too good to be true? Cel mai probabil, da.
Într-un articol pe The New York Times, autorul face o trimitere la o meta-analiză pe 17 studii și comentează că, deși tehnologia poate convinge creierul să producă anumite tipare EEG, nu înseamnă că se traduce în reducerea simptomelor anxietății și depresiei. Una e să produci ceva modificări în creier și alta ar fi ca acestea să aibă impact asupra unor simptome.
Lipsa reglementării și a certificării profesionale. Majoritatea programelor sunt aparent acreditate de instituții oficiale de sănătate sau educație. Împrumută simboluri, certificate și blazoane care nu reprezintă nimic. De exemplu, ”used by NASA”.
Dovezile pentru terapia prin neurofeedback sunt deocamdată discutabile. Efectele par să fie comparabile cu placebo. Nu și pentru entuziaști și șarlatani. Cei din urmă au ocazia să vândă noul ”snake oil” pe fundalul neuro-hype-ului. Practicanții care organizează astfel de cursuri și terapii nu au, de multe ori, calificări relevante în neuroștiințe, psihologie sau medicină. Nu înseamnă că dacă au pregătire devine altceva. Aceasta face ca activitatea lor să fie lipsită de responsabilitate profesională, ceea ce sporește riscul de a induce în eroare participanții.
Utilizarea greșită a tehnologiilor complexe. Tehnologii precum EEG (electroencefalografie) sunt utilizate în brainmapping și neurofeedback, dar interpretarea corectă a acestor date necesită expertiză avansată. În multe cazuri, organizatorii cursurilor simplifică excesiv procesele, prezentând hărți cerebrale (“brain maps”) ca fiind diagnostice medicale sau predicții exacte despre starea mentală sau performanțele unui individ. Această utilizare eronată poate crea așteptări false și poate duce la decizii greșite privind sănătatea sau cariera participantului.
Costuri ridicate pentru beneficii discutabile. Un alt semnal de alarmă este prețul ridicat al acestor cursuri, deși beneficiile reale sunt INCERTE. Participanții sunt adesea convinși să investească sume considerabile în echipamente sau sesiuni ulterioare de neurofeedback, care nu oferă rezultate garantate. Aceasta este o strategie clasică de manipulare, în care se exploatează speranțele oamenilor de a-și îmbunătăți viața.
Să nu picăm în capcana confuziei dintre știință și pseudoștiință. Cursurile (și terapiile) cu neurofeedback folosesc adesea un limbaj tehnic și termeni științifici pentru a conferi credibilitate. Totuși, în lipsa unei baze științifice solide, aceste concepte sunt distorsionate pentru a servi profitului. De exemplu, deși este adevărat că neurofeedback-ul poate avea aplicații în anumite tulburări, utilizarea sa ca soluție universală pentru orice problemă este o formă de dezinformare.
Un curs sau o terapie bazată pe neurofeedback devine o escrocherie atunci când promite rezultate imposibil de garantat. Exploatează lipsa de informare împreună cu dorința oamenilor de a-și rezolva rapid problemele. Sigur, după ce le impune costuri nejustificate pentru beneficii discutabile. Este important ca oamenii să fie informați critic, să caute surse de îndoială și să se bazeze pe recomandări bazate pe dovezi științifice autentice atunci când aleg astfel de programe.