Cum poti fi avea o viata nefericita? Vietuind cu credinte false despre realitate. Credintele irationale nu sunt doar cele legate de zei si forte divine, spiridusi si zane, surse cosmice de iubire si constiinte spirituale. O credinta irationala este orice idee (teorie) despre diferite aspecte din realitate, investita emotional si in care te-ai fixat cognitiv (adesea, la nivel subconstient!), dar care nu are dovezi si nici nu rezista unei examinari critice. Vrei un exemplu?
Bine. Urmatorul imi este deosebit de simpatic pe motivul frecventei cu care il intalnesc, desi in forme variate, esenta este urmatoarea:
Trebuie sa ma iubesti asa cum imi doresc. Altfel, nu ma simt iubit(a), adica tu nu ma iubesti, iar eu ma simt respins(a) de tine. (consecinta)
In acest fel, o persoana poate trai o suferinta cumplita alaturi de un partener “ne-iubitor”. Acum ca citesti aceste randuri, parca nu-ti vine a crede (daca-mi semeni), ca unii oameni isi pot creea o viata aproape mizerabila (emotional) in relatia de cuplu, convietuind cu o astfel de credinta irationala.
Ca existenta sa devina chiar mizerabila, cu ajutorul unei puteri magice, vom adauga un bias la aceasta credinta: efectul perseverentei in credinta sau reinterpretarea dovezilor contradictorii, astfel incat sa sprijine credinta initiala.
Se pare ca trasatura anxietatii coreleaza pozitiv cu biasul perseverentei in credinta, iar complexul genotipic 5-HTTLPR (codifica serotonina) este responsabil pentru variatia in privinta acestei asocieri. In traducere, o anxietate inalta este asociata unei investitii emotionale mari in propria credinta irationala sau cu cat anxietatea creste cu atat fixarea intr-o credinta irationala creste si, prin urmare, renuntarea la ea devine extrem de dificila. Este ceea ce se petrece cu unii adulti care sunt predispusi genetic catre o reactivitate emotionala intensa. Dar pot fi luate masuri, oamenii nefiind “victimele” programelor genetice. Desi, in inocenta unora, exact asta se intampla.
Ce poti face cu credinta de mai sus? O masura ce poate fi luata este sa-ti iei credinta la intrebari, sa o investighezi si sa o confrunti cu realitatea sau sa le disputi, cum ar zice A. Ellis (fondatorul REBT), dupa cum urmeaza: Chiar crezi ca exista o persoana care ar putea sa te iubeasca exact asa cum iti doresti? Oamenii au personalitati diferite si ar fi un motiv suficient sa credem ca, mai degraba, oamenii iubesc in feluri diferite (ceea ce nu exclude la modul absolut similitudinile). Sau, “Oare nu-ti pare mai relaxant si mai realist cand substitui verbul “trebuie” cu “as prefera”? Astfel, impactul emotional asupra ta, dar si asupra celuilalt se modifica in sens pozitiv. Nici tu, nici el nu mai traiti sub presiunea iubirii, pe care unul o cere, iar altul o ofera si vitavercea. Cerinta unuia este o preferinta, nu o obligatie in raport cu altul, care in mod magic (paradoxal, caci ai renuntat la wishful thinking!) nu mai reprezinta sursa suferintei tale! Ai devenit unicul/unica responsabil(a) de propria-ti experienta subiectiva (interioara). Felicitarile mele pentru primul pas inainte (d.p.d.v. al cresterii emotionale). In opinia mea, cand intampini viata cu preferinte (exista exceptii), fiinta ta se poate relaxa (anxietatea descreste). Preferi sa fii iubit(a) intr-un anume fel, iar el, ea n-o face (ramane sa definiti in actiuni concrete iubirea cea inefabila), insa tu poti alege. Esti acum intr-o stare diferita de suferinta de la inceput. Nu mai suferi amarnic,ca nu te simti iubit(a). Nu mai esti coplesit(a) si, poate, nici nu mai simti imboldul de a te vaicari pe umarul decoltat al colegei de la birou (sau pe umarul bine lucrat la sala al colegului de birou). (kidding). Din aceasta stare (poate, mai linistita, de acceptare) poti afla daca iubirea oferita iti place totusi (e potrivita unor nevoi ale tale) sau nu, urmand sa te decizi daca ramai sa pleci in cautarea unui partener mai apropiat felului tau de a fi iubit(a).
Si, ca sa vezi (si auzi), libertatea astfel oferita, intrucat despre asta e vorba, care place oricui (cred eu), nu inseamna neaparat ruperea relatiei dintre tine si ea(el). Ba dincontra, dar depinde de alte variabile, as zice eu, influentat fiind de filosofia existentialista.
Pana la meta-cognitii, care ne pot imbunatati relatiile sociale, nu doar pe cele de cuplu, n-ar fi mai simplu ca el (sau ea) sa invete niscaiva limbaje ale iubirii doctore Gary Chapman? Conform teoriei dumitale, ea sau el te poate iubi cum iti doresti si tu te simti iubit(a), cu conditia ca el sa-si exprime iubirea in limbajul tau preferat. Of, doar ca oamenii (mai putin extraterestri) nu sunt atat de constanti si consistenti in comportamentele si nevoile lor precum suntem inclinati sa credem (cf. erorii fundamentale de atribuire). Ca sa te asiguri de iubire, e cazul sa inveti toate limbajele iubirii, ba chiar sa si inventezi, fiind creativa, astfel incat partenerul tau sa se simta iubit (dar nu de tine! Hihi!) in fiece secunda dupa cum viseaza pana cand moartea… Never ending story…
Melanie Stollstorff, Stephanie E. Bean, Lindsay M. Anderson, Joseph M. Devaney, and Chandan J. Vaidya. Rationality and emotionality: serotonin transporter genotype influences reasoning bias Soc Cogn Affect Neurosci first published online January 24, 2012 doi:10.1093/scan/nss011