modelul constipației emoționale

”Ține în el”, comentează cineva cu privire la emoții. ”Până explodează!”, adaugă altcineva. Apare și un făcător de bine și ne îndeamnă la catharsis. ”Eliberarea face bine, e terapeutică”, ne asigură dânsul. Acesta e modelul constipației din psihologia de folclor. Sau, într-o altă metaforă, oala sub presiune. Ca să evit termeni ca fecale, colon și lipsa de fibre, funcționează după cum urmează.

Emoțiile se adună asemenea aburilor dintr-o oală cu capac sub presiune până la un anume prag, când ultima picătura îți umple paharul și… buf! Tare complicat, rocket science.

Pe modelul constipației avem convingerea că eliberarea furiei ne face mai relaxați și oameni mai buni. Că doar scapi de ea, de energia negativă. Cine nu scapă de ea, face ulcer sau vreo boală de ficat, poate chiar cancer. Așa pretind unii făcători de bine, doctori și psihologi, prin volume doldora de ficțiuni și dovezi comice și astrale.

Dar, eliberarea furiei nu duce musai la beneficii. Ba chiar, efectul este, de cele mai multe ori, invers, după cum ne arată o tonă de studii empirice. Mai sunt și unii gânditori care susțin că tristețea nu-i decât o furie întoarsă pe dos, spre sine. Ei pretind că eul/sinele cenzurează furia care se transformă în tristețe. Eliberarea de tristețe înseamnă ventilarea furiei. ”Scoate afară, nu ține în tine, nu-i sănătos!”, te îndeamnă insistent făcătorii de bine cu diplomă de psihologie. Da, de parcă emoțiile sunt fecale și terapia lor un fel de purgativ.

Spre stupoarea mea, nu sunt nici măcar anumite circuite de prin creier ori expresii faciale distincte (schițate de emoticoane). Asta deoarece, avem studii ce sugerează că nu avem ”amprente” corporale și neuronale după care să putem identifica fiecare emoție. Cu totul altfel pare să funcționeze procesele emoționale. Cine are nevoie de o înțelegere aprofundată va mai reveni pe acest blog unde voi publica curând un articol pe această temă. Sau, poate răsfoi (și lectura la plajă?) cartea ”How Emotions Are Made” (2017), scrisă ”comestibil” (pentru publicul larg) de Dr. Lisa Feldman Barrett, profesoară de psihologie la Northeastern University (există o ediție tradusă). Probabil e una dintre cele mai bune cărți de popularizarea psihologiei pe care nu am citit-o în ultimii doi ani.

Ceea ce nu mă surprinde e că modelul constipației emoționale încă se mai predă prin unele școli neaoșe de psihologie și încă mai sprijină terapia de tip catharsis sau intervenția în situații de criză, așa numita critical incident stress debriefing, dupa evenimente traumatice.

Din literatura empirică reiese că persoanele care nu se exprimă după evenimentele traumatice sunt mai reziliente și nu într-o stare patologică de negare. Dezvăluirea emoțiilor și gândurilor după evenimente încărcate afectiv nu înseamnă că te recuperezi psihologic. Câteodată îți poate face rău. Te încarcă afectiv prin reamintirea tragediei și întreține eventuale simptome.

Rămâne valabil pentru orice om care a suferit o traumă? E complicat cu oamenii, de aceea, nu trebuie să tragi concluzia simplistă că toți oamenii au nevoie de timp și tăcere pentru a depăși experiențe emoționale dificile, că aceștia preferă singuratatea, un timp în care să mediteze la aceste experiențe.

Per ansamblu, se pare că oamenii au nevoie de un timp variabil în care să nu dezvăluie altora impresiile și trăirile lor ulterior unui eveniment tragic. Totusi, unii oameni (mai puțini) vor simți nevoia unei eliberări. În timp ce pentru cei mai mulți, ventilarea post-traumatică din acele debriefing sessions nu aduce beneficii.

Iată ce idei merită să reții pe termen lung:

• Nu toți oamenii au (o urgentă) nevoie de a-și dezvălui și ventila emoțiile după evenimente negative, cu atât mai puțin tragice.

• Când cineva refuză să-și dezvăluie impresiile și stările vizavi de un eveniment traumatic recent, nu inseamnă că se află într-o stare patologică de negare.

• Ședințele de debriefing post-traumatice sunt adesea inutile și, uneori, vătămătoare psihologic.

• Refuzul cuiva de a dezvălui impresiile si emoțiile în urma unui eveniment dificil face parte din vindecarea spontană, pe cale naturală.