Se pare că teoria multiversului e valabilă cel puțin în țara noastră (pe cale de a ne fi furată). Dacă observăm cum se comportă politicienii puterii, ajungem să credem că aceștia și-au imaginat un Univers alternativ, unde Europa, țara și poporul, instituțiile, demnitarii și jurnaliștii funcționează pe dos, în contradicție până la anulare cu universul firesc, așa cum îl cunoaștem noi în baza bunului simț.
Vlad Zografi, fizician și scriitor, numește acest fenomen social, pe pagina Contributors, Universul ”N”, cu ”N” de la negaționalism. Domnul Zografi ne explică, inspirat probabil de modelul anti-particulelor din fizică, cum operează acest curent … direct pe creier, în care există N-politicieni, N-miniștri, N-Justiție, N-jurnaliști și așa mai departe.
Dintr-o perspectivă psihologică, politicienii puterii suferă de ”groupthink” sau, în traducere metaforică, gândire de stup (sau tribală), stup de viespi, nu de albine. Irving Janis a elaborat celebra teorie a deciziei în grup, pe care a numit-o groupthink, un fel de gândire care conservă coeziunea grupului și solidaritatea cu costul considerării faptelor într-o manieră realistă. Altfel zis, membrii ”stupului” ajung să fie rupți de realitate și, nu de puține ori, dezvoltă un delir frate cu delirul bolnavului psihiatric.
Conform cu teoria lui Janis, gândirea de stup (sau tribală) devine mai probabilă în următoarele condiții (preluate din textbookul Social Psychology fifth edition, Elliot Aronson și Timothy Wilson):
- grupul e înalt coeziv: grupul e valorizat și atractiv, iar oamenii tare își mai doresc să fie membri.
- izolarea grupului: ia distanță și ignoră puncte de vedere alternative.
- Există un lider autoritar care controlează discuțiile și își anunță dorințele și deciziile.
- stres înalt, când membrii grupului percep amenințări.
- procesul decizional și procedurile de lucru sunt precare.
Când avem aceste condiții împlinite, apar simptomele gândirii de stup, cum ar fi iluzia invulnerabilității. Aceste simptome duc la decizii dezastruoase. Conform aceluiași textbook, să vedem o listă de simptome și îți rămâne ție să trasezi o perpendiculară cu coaliția de la putere (și nu doar, orice grup poate întruni aceste condiții și manifesta simptomele).
- Iluzia invulnerabilității: grupul simte că e invincibil și că nu poate face nimic rău sau greșit (ei nu greșesc).
- Credința în corectitudinea morală a grupului (totul e spre binele românilor).
- Perspective stereotipice despre alte grupuri (din opoziția politică, civică și socială), adică alte opinii sunt interpretate simplistic, într-o manieră devalorizantă și amenințătoare.
- Cenzura fiecăruia din grup: oamenii aleg să se abțină de la opinii contrare ca să nu zdruncine stupul.
- Presiune directă pe disidenți ca să conformeze: dacă apar oameni care tind să exprime opinii contrare, ei sunt presați de majoritate să se supună.
- Iluzia unanimității: e creată o iluzie a acordului unanim. De exemplu, oamenii cu opinii contrare nu sunt chemați la discuții.
- Gardienii punctului de vedere în care câțiva inși apără liderul de opiniile alternative.
Aceste simptome pervertesc procesul luării deciziilor. Iar consecințele nu vor fi suportate de ei, de acești politicieni. Pentru dânșii, costul va fi (și este) electoral, dacă e să ne luăm după sondajele de opinie (nu ale lor). Însă pentru noi urmează vremuri grele dacă vom rămâne cu grupul PSD-ALDE la butoanele țării. De aceea, sper și mă rog, pup și moaște, la alegere anticipate.