Nu cred că realismul strică. Ba dincontră. E un antidot la wishful thinking. Ca să mai temperez, apelând la date obiective, exuberanţa atât a celor care caută, cât şi a celor care oferă programe de meditaţie (nu, cumva, eşti printre ei, Seramis?), te avertizez asupra unui articol publicat anul trecut în „mediocrul” jurnal al Asociaţiei Americane de Medicină. După cum ştii, mulţi oameni meditează ca să-şi reducă stresul psihologic şi unele stări emoţionale negative (iar câţiva, scăpaţi pe arătură, vor să-şi purifice spiritul) . Dar, oare, meditaţia are efectele aşteptate sau beneficiile promise?
O echipă extinsă de indivizi, cu mult timp liber şi plictisiţi, şi-au propus să evidenţieze unele efecte ale meditaţiei aşa cum sunt ele măsurate empiric în condiţii riguroase de testare. În studiul dumnealor, o meta-analiză de-o amploare colosală, şi-au propus să determine eficienţa programelor de meditaţie vizavi de beneficii legate de: anxietate, depresie, stres/distres, stări pozitive, calitatea vieţii mentale, atenţia, consumul de substanţe psihedelice, obiceiuri de alimentaţie, somn, durere şi greutate.
Au luat la puricat cele mai renumite baze de date(MEDLINE, PsycINFO, EMBASE, PsycArticles, Scopus şi altele), unde sunt înregistrate majoritatea jurnalelor de specialitate care contează cu adevărat pentru toţi aceia care înţeleg metoda ştiinţifică şi dau pe ea ceva mai mult de doi bani. După ce au trecut în revistă 18 753 de studii publicate, au selectat 47 de testări clinice cu un eşantion total de 3515 subiecţi. Ţin morţiş să precizez că aceste studii sunt numai RCT-uri (randomized controlled trials), care controlează efectul placebo.
Ce rezultate au obţinut? Programele de meditaţie mindfulness prezintă dovezi pentru un efect mic spre moderat la anxietate, depresie şi durere. (nu-ţi ofer detalii tehnice, deoarece nu vreau să complicăm nepotrivit topica); au un efect slab vizavi de calitatea vieţii mentale şi de nivelul stresului; dovezi pentru un efect slab sau inexistent pentru stări pozitive, consumul de substanţe, atenţie, obiceiuri alimentare, somn şi greutate.
Conform acestor date, se pare că practica meditaţiei nu cultiva stări mentale pozitive, conform mitului din folclorul psihologic şi spiritualist. Dacă te gândeşti puţin, dar şi meditezi (cu adevărat), vei afla că practica scoate la iveală conţinuturi mentale dintre cele mai simpatice (sâc!). E limpede că, devenind treptat mai conştient de pofte, gânduri necuviincioase, emoţii negate şi tipare reactive eşti mai puţin bine (şi nu mai bine) comparativ cu situaţia în care evadezi în distracţii mondene (şi, eventual, droguri). Care mai e rostul, parcă te aud. Beneficiul e unul de termen lung. Cred că înveţi treptat să trăieşti autentic sau îţi accepţi propria ta natură în mod real (nu iluzoriu, adică pentru scurt timp, după cum se întâmplă cu multe persoane care urmează terapii mambo-jambo).
Nu au găsit dovezi cum că programele de meditaţie ar fi mai bune decât oricare alt tip de tratament activ (de ex: exerciţii fizice, medicamente şi terapii comportamentale). Dacă-mi permiţi o digresiune (cu scop publicitar), de aceea, ofer programe, bazate pe mindfulness, dar având o componentă psihologică şi fizică validată empiric. Mă gândesc că, astfel, efectele sunt mai accentuate.
În concluzie, per ansamblu, ei au identificat, în baza meta-analizei, efecte mici spre moderate pentru multe din dimensiunile stresului psihologic (dar nu pentru toate!). Programele de meditaţie au un rol semnificativ în reducerea stresului (pe anumite aspecte). Dar pentru cultivarea de obiceiuri sănătoase şi stări mentale pozitive sunt necesare alte studii riguroase.