Contemplu masa pe care urmează s-o mănânc. Nu masa, poftă bună la ronțăit de lemn, domnule Castor, ci ceea ce se află pe ea, adică o bucată de brânză, câteva măsline, trei roșii mici și trei felii de pâine unse cu pastă de măsline.
Ți se pare îmbelșugată? Nu știu de tine, dar pentru mine este și simt că-mi vine să mulțumesc cuiva. Nu știu cui (nu cred în zei sau energii și conștiințe divine), iar asta mă încântă, fiind un mister. Prin nu știu ce împrejurări misterioase, am în fața mea o masă îmbelșugată. Mulți semeni nu au. Mulți alți semeni din trecut nu aveau. Nu mă număr printre ei. Cumva, am noroc că sunt ”aici și acum” și urmează să înfulec o masă bogată. Urmează, încă aștept… Simt recunoștință. Îmi e foame și am cu ce să-mi potolesc foamea. Mi se pare un miracol.