Să ne imaginăm că eu sunt un demon generos si plin de compasiune angelică (mai putin cand sunt pus pe dracovenii). Stabilesc o legatura cuantică cu mintea ta si iti fac urmatoarea propunere:
Iti pot oferi una din două resurse ca să-ți crească fericirea. Da, fără nimic la schimb. Am la dispozitie timp și bani. Poti alege fie mai mult timp, fie mai multi bani. Ce alegi?
Am banuiala ca daca esti tânăr, vei alege banii, iar dacă ai trecut de prima tinerețe vei alege, mai degrabă, timp. Dar, evident, depinde și de contextul particular in care te situezi temporar. Fiind un student in sesiune, timpul devine probabil o resursă mai valoroasă decât banii. Fiind un tânăr antreprenor, probabil banii devin o resursă mai importantă decât timpul.
Ambele sunt doua resurse valoroase. Oamenii pun pret diferit pe ele și nu neapărat dependent de vârstă. Totusi, există un tipar in felul in care oamenii consideră valoarea acestor două resurse in relație cu fericirea? Există, conform unui studiu realizat de cercetătorii de la Hyperion University. Sau de la Titu Maiorescu University? Pfui, hai ca le-am incurcat. De la University of British Columbia, Vancouver, Canada.
Aceștia au evaluat, cu ajutorul unui chestionar construit de dumnealor și numit ROM (Resource Orientation Measure), preferința cetățenilor pentru timp in raport cu banii. Mai exact, au demonstrat că multi cetățeni (N=4,690), cetateni angajați și studenti, au ales timpul și nu bani in relație cu un nivel mai inalt de bunăstare subiectivă (zis fericire). Altfel zis, oamenii prețuiesc mai mult timpul in raport cu banii in raport cu fericirea. (plec de la premisa că ești un cititor titrat și nu e cazul să precizez de fiecare dată relația dintre unii și cei multi pe principiul curbei gaussiene).
Important e sa stim că această descoperire nu poate fi atribuită unor factori ca materialism, dorința de realizare materială, trăirile momentane legate de timp și afluența materială sau de caracteristici demografice precum venituri și status marital. Se pare că oamenii preferă timpul ca o resursă mai valoroasă decât banii in relație cu nivelul subiectiv de bunăstare.
Ce mesaj poti lua acasă? Dacă vrei să-ți cultivi terenul de lângă Chiajna, poți investi in timpul tău și nu in afaceri. Vorbesc in dodii? Reiau. Dacă vrei fericire, mai degrabă iti cumperi timp decat să faci bani. Adică iti vei cumpăra timp delegând sarcini sau activităti in loc sa-ti petreci multe ore robotind ca sa faci bani. Sau, având posibilitatea reală a alegerii, preferi mai mult timp renunțând la mai multi bani. Iar această opțiune iti poate crește wellbeing-ul. Nu invers, adică să faci mai mulți bani crezând că vei fi mai fericită.
E drept că dacă n-ai din ce face bani si nici bani, având mult timp liber, tertipul nu mai merge. Mai inainte iti investesti timpul ca sa faci banii, cu care cumperi ulterior niste timp (liber!) numit concediu. Investești timp (si efort) ca să-ți cumperi dreptul la timp liber? Și prin asociere, la fericire. A dracului parascovenie! Aceștia câțiva de la care îți cumperi dreptul la timp liber trebuie să fie din familia lui Michiduță. Piei drace, imi fac cruce și-mi scuip in sân! Oare mai visezi că trăiești într-o lume dreaptă, orânduită de vreun zeu atoateiubitor și omnipotent? Sper că nu.
Intelegi de ce multi oameni nu-si gasesc fericirea robotind in companii si corporatii? Deoarece nu au control (in cele mai fericite cazuri, ei au un control parțial) pe timpul lor, o resursă strâns asociată cu nivelul fericirii. Controlul pe această resursă finită (!) contribuie semnificativ la nivelul fericirii. Ești o persoană cu atât mai fericită cu cât dispui de mai mult timp (impreună cu altele) – o resursă pe care o investești după cum alegi in mod liber.
Whillans, A. V., Weidman, A. C., & Dunn, E. W. (2016). Valuing Time Over Money Is Associated With Greater Happiness. Social Psychological and Personality Science, 1948550615623842.