De curand, am trait o epifanie. Sunt pasionat pana la obsesie de cauze (glumesc). De legaturi cauzale.
Daca n-ai curent electric in priza, iti faci niscaiva presupozitii vizavi de cauze, renuntand momentan la analize exhaustive pe teme de geopolitica. Pana de curent? S-a ars siguranta? Ce urmeaza sa faci? Sa verifici. Mergi la tabloul de siguranta. E-n regula. Da, atunci, cel mai sigur e o pana de curent, te gandesti. Intrebi in vecini si, eventual, suni la compania de electricitate.
Pare de bun simt sa procedam in mod similar cand vine vorba de oameni.
Esti intr-o relatie, insa iti inseli sotul. Trebuie sa fie o cauza sau mai multe. Nu-si strange sosetele, nu-ti ofera suficienta atentie sau nu-ti livreaza flori saptamanal? Toate la un loc sau niciuna? De unde stii care dintre explicatii cauzale este apropiata realitatii?
De ce citesti acest blog? Te-ai gandit la aceasta intrebare pana acum? Sa zicem ca-ti place stilul autorului de a scrie, pe de-o parte, iar pe de alta, ca iti ofera unele idei (eretice) binisor argumentate. Sunt, vezi bine, un tip modest. La fel de bine, poate ai poposit aici, doar pentru ca nu ai altceva mai bun de facut. Daca esti din bransa, probabil ma simpatizezi precum infractorul simpatizeaza cu politistul de proximitate.
Imi vei oferi unul sau doua motive (cauze) “reale”. Te indoiesti ca ar fi reale?
El, capsorul, sau ea, mintea (mintile) inconstienta, iti livreaza raspunsuri din spatele cortinei la fel cum sufleurul de la teatru sufla replicile actorilor. Poti intelege mai usor printr-o analogie cu tonomatul de cafea. Introduci bancnota, apesi butonul, astepti cateva secunde si te trezesti cu cafeaua. Habar nu ai ce se petrece in interiorul tonomatului. La fel, nu stii ce se petrece in interiorul capsorului tau frumos. Mintea constienta (sinele constient) infereaza cauze despre comportamentele, judecatile si emotiile tale, cauze care sunt livrate de una din mintile inconstiente! Aceste cauze pot fi false sau adevarate. Daca aceste cauze sunt in corespondenta cu datele obiective, putem crede ca sunt adevarate si nu false in pofida biasului de confirmare. Cum verifici?
Faci un experiment. Iar un experiment presupune nitica anticipare. Daca procedez in felul X, se va intampla Y? Daca eu te apreciez zilnic ca fiind o persoana inteligenta, te vei comporta inteligent? Dar ce inseamna concret “inteligenta”? Presupune sa poti face mental extrageri de radacini patrate, rotatii mentale in visuospatial sketchpad sau ca, atunci cand sofezi, nu trancani la celular?
Sau, daca te etichetez ca fiind vaca, vei incepe sa rumegi sau sa ma injuri? La ce anume sa ma astept? Daca raspund la aceasta intrebare, inseamna ca fac predictii. In baza unei teorii sound putem face predictii relativ precise.
Adesea, persoane cu pregatire psihologica (in paradigma psihodinamica), se pripesc cu detectarea de cauze abracadabrante pentru diferite comportamente ale tale sau ale altuia, intrucat ele cred ca stiu, in baza teoriei psihodinamice, cum anume functioneaza mintea. Un consum de energie mentala cu totul inutil. Oare nu ai ceva mai bun de facut? Daca vrei sa te prinzi de unele “agende” personale (sau ale altcuiva), “calea regala”, nu este visul sau testul proiectiv si analiza de simboluri si motivelor psihologice absconse. Daca vrei sa cunosti o alta persoana (un alt individ sau chiar tu), o alta cale este mai potrivita realitatii. Stiu, ti-ar placea sa stii care.
Pe vremurile cand ofeream servicii de formare in psihoterapie, nu de putine ori, am fost uimit de confuzia frecventa intre observatie si interpretare.Multi studenti, cand le solicitam observatie asupra comportamentelor, expuneau interpretari vizavi de ceea ce observau direct. De exemplu, intrebam: “Ce observi la ea?” si primeam raspunsul “Este anxioasa”. Trebuia “sa-i smulg” din mentalizare ca sa primesc raspunsuri despre aspectele concrete in conduita sau infatisarea cuiva.
Cei priceputi, cu adevarat, la evaluare psihologica, in loc sa interpreteze limbajul nonverbal (o operatie mentala inalt failibila), ei fac observatii (de ex: in timpul unei interviu pentru selectie) si ofera note pe diferite dimensiuni sau aspecte personale avute in vedere. Cu alte cuvinte, fac masuratori. In acest fel, reusesc sa reduca din efectul biasului de subiectivitate. Daca intr-un interviu ai in vedere anxietatea (trasatura), vei formula rapid cateva comportamente (actiuni concrete) in functie de care iti faci intrebarile si, ulterior, aplici scala de masurare pe raspunsurile primite. Studii solide ne indica acuratetea predictiilor in baza estimarilor de acest fel ca fiind superioara intuitiilor.
Fantezia (gandire magica) ne-testata (in conditii controlate) alaturi de ignoranta, contra biasului de confirmare, atunci cand implica alti oameni, mi se pare deosebit de periculoasa! Iar istoria medicinei sta marturie. Dar nu avem nevoie sa apelam la istorie. Prezentul este inimaginabil de generos. Sunt convins ca stii pe cineva (poate chiar tu) care a apelat sau apeleaza la servicii medicale homeopate.
Fantezia este facila, provine din gandirea magica cu care suntem echipati din nastere, si, in continuare,va ramane o ispita puternica pentru specimenele homo sapiens, mai ales, pentru cele fara un abecedar in metoda stiintifica si gandirea critica.