Să vezi cum ne costă măsurile acestui guvern. Poți citi pe siteul Hotnews un articol digerabil despre Zdreanță. Mi-a părut ușor de înțeles, de aceea ți-l recomand. O să mă întrebi, probabil, ce legătură are cu gândirea critică despre psihologie. Are cu iluziile mai mult decât îți închipui și o să afli în continuare.
Sper că ai citit articolul anterior despre gândirea/mintea de stup sau ”groupthink”. Principala trăsătură a fenomenului social ”groupthink” e ruptura de realitatea socială sau izolarea de opinii sau influențe alternative. Aici e legătura, maniera de lucru opacă și de o încredere excesivă în care grupul pesede-alde abordează economia și finanțele publice (și justiția, dar e o altă poveste amară).
Toți aceștia au crezut (și încă mai cred) că pot controla sistemul economic, astfel încât, el, sistemul să facă acrobații nu, nu pentru ei, ci în interesul românilor, precum un câine de la circ. Mai are o contribuție iluzia fiecăruia că reprezintă o autoritate supremă în domeniu. E o iluzie care are la bază
”capacitatea noastră aproape nelimitată de a ne ignora propria ignoranță”,
ne învață Daniel Khaneman (Gândire rapidă, gândire lentă, 2015, p. 310). În acest aspect, dânșii nu diferă de noi, ceilalți, dar care nu gestionăm finanțele unui stat. Diferența o face puterea politică care le-a luat mințile, se pare, adică le-a indus un delir de grandoare. Domnul Vâlcov are un doctorat în economie, plagiat aproape optzeci la sută, și crede despre el că e o eminență. Iar domnul Teodorovici e ministru de finanțe, motiv suficient, ca să-i gonfleze sentimentul autorității în domeniul finanțelor.
Tot aici apare și un profesor, strateg economic, care i-a inspirat pe decidenții politici cu o teorie controversată în domeniul științei economice. Anume că o creștere de salarii se traduce în creștere economică (”wage led-growth”). Din câte am înțeles, e o strategie utilă doar pe termen scurt. Fără investiții susținute, strategia poate duce la dezastru. Creșterile ajung mâncate de inflație. De unde, conform cu articolul din Hotnews, ordonanța 114 de dinainte de sărbători vizavi de care au primit multe avize negative ulterior adoptării ei.
Nu s-au consultat… decât între ei. Mintea de stup nu permite deschidere și schimburi cu alte grupuri. E un sistem (aproape) închis. Blochează orice influențe dinafară, care, în interpretarea minții de stup, par ostile. Care e starea finală a unui astfel de sistem? Poate intuiești și tu, dispariția.
În prezent, ei se confruntă cu derapajul economic scos în față de un rating al țării negativ. Înseamnă o percepție de jale asupra țării din partea investitorilor și finanțiștilor, care ce crezi că vor face mai departe? Se vor uita în altă parte. Derutați, decidenții guvernului caută soluții. De așteptat, nu-și asumă ei vreo eroare. De vină sunt mereu alții. După cum comenta Napoleon Bonaparte, în politică, stupiditatea nu e un handicap. Merită ei beșteliți? Din plin. Dar îți propun să învățăm câteceva din experiența lor ca să ne ajute la decizii inteligente:
- Consultarea unor oameni în domeniul de interes ne poate scoate din propriile scheme cognitive.
- Funcția și experiența nu sunt garanții că totul va merge bine.
- Nimeni nu deține cunoașterea absolută. Cine învață de la un altul, mai bun, poate progresa. De aceea, îți poate fi utilă premisa că mereu există unii mai buni ca tine. Trebuie doar să-i cauți.
- Închiderea într-un grup și izolarea de alții viciază luarea deciziilor. Consecințele vor fi, aproape cert, dezastruoase. Civilizația umană prosperă deoarece oamenii cooperează mult mai des decât intră în conflicte.
- Liderul nu e o icoană la care să ne rugăm. Autoritatea, mai exact, autoritarismul unui lider produce obediență forțată și ostilizează oamenii pe termen lung.
- Cine pune întrebări și caută cu răbdare, are șanse să vadă o problemă din altă perspectivă.
- Vigilența maximă la biasul de confirmare și perseverența într-o convingere/teorie (”când ai mereu dreptate”) ne poate proteja de decizii proaste.
- Încrederea în sine exagerată poate produce pagube. Ne face non-critici vizavi de propriile judecăți.
- Optimismul vizavi de viitor nu trebuie să dicteze decizia din prezent. Prudența pare cheia succesului pe termen lung.