Iti propun un mic test (l-am “furat” de la Daniel Kahneman, un mosulet dubios cu licenta in psihologie si matematica).
Intr-o maternitate, in functie sex (B=baiat; F=fata), s-au inregistrat urmatoarele secvente de nasteri, conform calendarului:
- BBBFFF
- FFFFFF
- BFBBFB
Sunt aceste secvente egal intamplatoare? Pe care ai paria? Daca v-ati consultat intuitia (nu cartea de unde am extras problema), ati ales-o pe cea de-a treia ca fiind aleatoare, deoarece primele variante sunt masluite de o mana divina sau influentate telepatic de extraterestri.
Evenimentele nasterilor dintr-o maternitate sunt independente si pentru ca rezultatul B si rezultatul F sunt (aproape; ai vrea sa stii de ce?) egal probabile in aparitie, oricare secventa de nasteri e la fel de probabila ca oricare alta. Intuita dumitale ce zice? Insista, cumva, pe varianta no. 3?
Doar a treia secventa pare mai intamplatoare in raport cu primele, pentru ca mintea umana cauta tipare. Credem intr-o lume coerenta si actionam in acest sens, in care regularitatile nu se datoreaza unor accidente, ci sunt rezultate ale unor cauze sau ale unei intentii.
Nu putem crede, exceptie cand depunem efort rational constient, ca ceea ce percepem ca tipare ar putea fi generate intamplator si, tocmai, de aceea, atunci cand detectam tipare, respingem ideea unei simple intamplari! “Trebuie sa fie ceva acolo”, tinzi sa crezi in sinea ta.
Celebrele sincronicitati – evenimente asociate prin simultaneitate sau contingenta temporala, postulate de si mai popularul psihiatru C. Jung, nu sunt altceva, pentru orice mintisoara cu o doza minimala de logica, exceptie mintile intolerante la logica probabilistica, decat simple intamplari care pot fi explicate prin teoria probabilitatilor. Pot avea un ecou emotional, fiind surprinzatoare, insa nu exista nicio explicatie absconsa in tesatura realitatii mai mult decat intamplarea.
Si nici nu ma mira de ce multi oameni, care cred in sincronicitati si care sunt confruntati cu teoria probabilistica, insista in speculatiile (nu sunt altceva!) asupra unor cauze enigmatice din inima evenimentelor. Cand ne asumam relatii cauzale intre evenimente sau fenomene nu facem decat sa urmam in mod natural un program evolutionist mostenit de la antecesori. In sine detectarea de tipare sau regularitati ne-a oferit certe avantaje evolutioniste. Leii, carnivore fara maniere, nu ii anuntau pe stramosii nostri de intentiile lor vanatoresti. Asa ca, ei apareau in mod aleator in campie cu intentia fireasca de a servi un mic dejun alcatuit adesea din indivizii dubiosi (cu locomotie bipeda) care inca dormeau somnul dulce al diminetii. Daca unii dintre acesti dubiozi bipezi n-ar fi detectat un tipar in sirul fortuit de evenimente ( leii isi cauta micul dejun pe campie), e aproape sigur, ca tu nu ai citi, iar eu n-as scrie aceste randuri.
Predispozitia noastra catre gandire cauzala ne expune la serioase greseli in evaluarea probabilitatii unor evenimente care in mod obiectiv sunt intamplatoare. Dar in spatele aparentelor intamplari sunt cauze divine ori supranaturale, te aud eu cu ajutorul tele-receptorilor implantati de prietenii mei din galaxia vecina. De exemplu, in spatele seriei de nasteri FFFFFF se afla o cauza sau o intentie supranaturala? In timp ce in spatele seriei BFBBFB nu sta nimic (mai putin ovulele si spermatozoizii)?
Iti marturisesc ca aceasta inconsistenta din mintile unora ma excita teribil (intelectual, vorbind). Cu alte cuvinte, inconsistenta logica a dumnealor , denumita poetic “flexibilitate”, ne sugereaza ca teoria probabilitatilor nu este valabila decat in anumite conditii. Unele dintre conditii ar fi, se pare, capriciile sau toanele agentului supranatural.
Insa, ceea ce ar starni o profunda uimire la dansii este urmatorul miracol: oricare ar fi toanele sau capriciile divine (supranaturale) acestea pot fi prezise (probabilistic) in urma unor observatii empirice intr-un timp suficient de lung in care sa inregistram o regularitate (frecvente) in aparitia lor. (sac!)