In limbaj cotidian notiunea de critica are un sens peiorativ. N-ai vrea sa te nimeresti tinta unor critici sau sa fii frecat la ridiche. Sa gandesti critic nu inseamna sa judeci o situatie, un eveniment ori o persoana depreciativ, facand-o tandari ca apoi sa indepartezi cu ajutorul unei maturi cioburile (oricum o dovada de grija!). Inainte de orice altceva, critica (si gandirea critica) nu are legatura cu persoanele. Nu critici individul din specia homo sapiens (cand faci asta intr-o dezbatere se cheama ad hominem, un fel de lovitura sub centura) producatorul a ceea ce se dovedeste ineptie, nonsens, absurditate, bazaconie, speculatie. E aproape, pentru cei mai multi, un modus vivendi. De regula, critica este orientata spre opiniile, declaratiile, dovezile ori argumentele prezentate.
Cuvantul critica vine de la stramosul grec “krinein” care inseamna a discerne, a tria. Cand judeci (in sens de examinare, nu de aplicatie voodoo de etichete, cum ar fi “Cretino!” aplicata in caz de un IQ mai mic de?) o situatie, un eveniment sau actiunile unei persoane (actiunile sau comportamentele, nu persoana!) in sens critic inseamna sa discerni ceea ce e bun, adevarat, util de ceea ce e fals, inutil, rau ca apoi sa iei decizii care iti pot influenta pozitiv existenta personala, iar in functie de pozitia ta sociala, pot afecta vietile multora sau chiar a comunitatii din care faci parte.
Ai un sac cu grau. Stii bine ca in sac e destul de probabil sa fie nu doar grau, ci si neghina. Poti face diferenta intre ele. Asa ca te introduci cu “dovleacul kritikos” (care judeca!) in interiorul sacului ca sa verifici daca exista ori nu, neghina. Daca ai neghina, vei separa graul de neghina, pastrand graul sau ceea ce e bun (folositor) si eliminand neghina, ceea ce e rau (inutil). Ai judecat critic si ai actionat critic pe baza unui suport obiectiv (dovedit adevarat): graul este hranitor, neghina nu.
Demersul critic are de-a face cu Realitatea, cu adevarul demonstrat rational si empiric, cu suportul obiectiv pentru orice evenimente, fapte, fenomene, situatii, oameni si animale, plante si microorganisme, molecule, atomi si quarci. Daca ai auzit sau ascultat o conferinta in care o somitate a declarat ca neghina i s-a confesat povestindu-i despre tratamentul discriminativ pe care-l suporta datorita unei concurente neloiale cu graul, nu face din acest eveniment un adevar (in sens obiectiv). E cel mult un eveniment adevarat in lumea somitatii sau persoanei care face declaratia. Dupa cum nici faptul ca un bec se arde cand tu te certi cu partenerul tau datorita tensiunii emotionale din relatia voastra!
Acelasi demers poate fi aplicat in orice alta zona a vietii. Poti examina critic orice de la alegerea partenerului, alegerea jobului, facultatii, lucrarii de licenta, o masina, un laptop, o casa, bugetul disponibil, planul de afaceri, pana la resursele/calitatile emotionale in cazul in care vei practica psihoterapie, sistemul de valori si convingeri religioase, spirituale, politice si conceptia despre om, lume, viata si univers. Iar eu sunt aproape sigur ca iti doresti ca anumiti factori de decizie sa faca dovada de gandire critica in zona lor de influenta si expertiza, fiind ceva mai atenti la propriile lor iluzii psihologice si biasuri cognitive. Dar nu-i simplu. Demersul critic incepe cu extinderea cunoasterii. Acesta-I primul pas. Sa-ti imbogatesti cunostintele in domenii variate. Sa faci rost de ceea ce se cheama the common knowledge (pentru care n-ai nevoie de citate cu ghilimele) despre care s-ar presupune ca ai fi posesorul ei, ca urmare a transcenderii (din clasele mici pana la diploma de bacalaureat) invatamantului preuniversitar si integrarii tale in universul academic.
Treptat, probabil, sper eu, vei atinge performanta uluitoare a iluminarii, intelegand spre exemplu, ca oamenii sunt animale care functioneaza dupa legi biologice, nu doar psihologice, iar orice fenomen/eveniment psihologic are corelate biologice. Iar ceea ce se produce in minte se intampla simultan in creier si niciuna nu e cauza pentru cealalta, caci creierul si mintea alcatuiesc o realitate unitara (studiata de neurostiinte). Ca sa nu ma intelegi gresit, asta nu inseamna disparitia psihologiei, ba dincontra. Reprezinta o revolutie stiintifica in cadrul psihologiei, purtand numele de psihologie stiintifica pentru a fi delimitata de psihologia mistica, speculativa si non-stiintifica.