Te plimbi prin parc si unul din pasii tai se nimeri peste o furnica, strivind-o. Iti pasa de asta? Nici n-are cum, deoarece nu ai observat-o, fiind o entitate mult prea mica ca sa o poti vedea cu usurinta. Nu stii ca tocmai ai ucis din “neglijenta” o furnica. Ne-fiind constienta de aceasta “crima”, iti continui plimbarea meditativa, contempland natura vie din jurul tau.
Dar, daca totusi, din intamplare, te opresti si pentru ca ceva te incomodeaza la picior, observi tragedia: furnica strivita, devenita abtibild pe balerinul tau. Iti pasa? Te simti vinovata? In raport cu ce anume te simti vinovata? Daca-ti pasa, din ce motiv iti pasa? Ce insemnatate poate avea o furnica? Sunt atatea altele, peste tot, a fost doar una singura, nu un musuroi.
Intr-o alta versiune, te plimbi si observi dinaintea ta o furnica. O ocolesti sau nu? Daca nu o eviti si o calci intentionat, strivind-o definitiv (trimitand sufletelul ei pe cealalta lume), esti fara indoiala o persoana rea. Cumva, nu-i asa, intentia ta conteaza aici! Putem crede ca, tu ai ales sa o ucizi (cu sange rece de reptila – creierul reptilian din capul tau!) din nu-s ce motive obscure si inexplicabile.
Iar daca o eviti, ca sa nu o calci, din ce motiv faci asta? Pentru ca si ea, chiar daca este atat de mica, este vie? Gandindu-te ca este vie, inseamna ca, daca o calci, ea va muri aproape sigur. Revenind in primul scenariu, tocmai de aceea, iti pasa. A fost vie si acum e moarta, datorita neatentiei tale (mea culpa?!).
Tu esti o persoana buna, nu un “ucigas” ori o “ucigasa” cu sange rece. Un om bun face sau macar se straduieste sa faca lucruri bune, adica in cazul tau, protejeaza viata altor fiinte, indiferent de dimensiuni. Asadar, sa nu omori alte vietati, fie ele si furnici, constituie o fapta buna. Prin urmare, tu esti o persoana buna (la suflet!) care protejeaza furnici si, probabil, chiar si alte fiinte. Prin opozitie, daca vei ucide furnica – o fapta rea, tu te transformi intr-o persoana rea (un monstru asasin, care cine stie in ce se va reincarna in urmatoarea viata!). Dar, ma intreb si eu cu inocenta, tie iti pasa de furnica sau de parerea ta vizavi de tine? Sa admitem ca de ambele, desi cateodata ne pasa doar de o parere, nu de viata in sine a unei alte fiinte. Sa insemne asta, ca pentru tine conteaza viata altor fiinte, incat chiar si existenta unei furnici devine importanta in ecuatia ta morala (valoarea morala?)? Asadar, ceea ce este viu, merita a fi protejat? Pana la urma, de ce ti-ar pasa de gangania asta? Moare rapid, fara chinuri, ca doar n-o suferi precum suferi tu, doar la auzul unui ton mai taios.
Valorile morale se reflecta in calitati psihomorale ca urmare a unor actiuni congruente cu acele valori. Daca tu crezi, de exemplu, ca merita sa protejezi viata altor fiinte, te vei stradui sa actionezi pe cat posibil in acest sens. Insa, nu este nici pe departe atat de simplu. Ce fel de fiinte, vei proteja? In orice circumstante? Ce inseamna “pe cat posibil”? Daca furnica ar fi o bestie periculoasa, care eventual, te-ar ataca, ai mai proteja-o? Banuiesc ca nu. Sau, daca furnica ar fi o sursa de proteine unica pentru tine in anumite imprejurari dificile si tie ti-ar fi foame, ce ai alege sa faci?
Intorcandu-ne in primul scenariu… Daca ai ucis-o din neglijenta, poate fi “neglijenta” considerata ca circumstanta care atenueaza raul facut de tine? Situatie in care, cumva responsabilitatea faptei rele – uciderea furnicii este distribuita intre tine si circumstante – limitele campului de constiinta. Imaginandu-ne un tribunal al furnicilor, care te-a pus sub acuzatie, cum crezi ca te va judeca?