Un curcubeu. Trebuie sa fi vazut pana la aceasta varsta un curcubeu. Deoarece presupun ca ai vazut un curcubeu, cred ca (ma bazez pe bunavointa ta) imi poti raspunde la cateva intrebari: Curcubeul vazut de tine era acolo, pe cer, dincolo de tine? Curcubeul exista acolo, pe cer ca fenomen exterior tie? Sau, era o iluzie optica? Din moment ce il poti fotografia, trebuie sa fie acolo pe cer. Ce crezi? La fel de bine unii indivizi se pot intreba (cu scepticism): “daca am fotografiat ozn-ul, sa insemne asta in mod necesar (neindoielnic) ca el chiar exista acolo in cer?”
Kanizsa, triunghiul. O renumita iluzie optica in care un triunghi alb pare sa se suprapuna peste un altul conturat cu linii negre. Este acest triunghi acolo, pe hartie sau in imaginea oferita de monitor? Unde se afla acel triunghi alb? In creierul privitorului. Sistemul vizual a evoluat astfel incat sa extraga un sens din imaginile proiectate pe retina in urma datelor senzoriale brute dinspre lumea obiectelor 3D din realitate. In alte cuvinte, noi (creierele umane) vedem ceea ce ne asteptam sa vedem. Cortexul vizual primar (Broadmann area 17; poftim!) este “pacalit” de recunoasterea unui patern (triunghiul) care este extras din memorie si “introdus” in completarea imaginii create. Iluzia lui Kanizsa (numita dupa Gaetano Kanizsa, un psiholog italian, devenit celebru dupa ce a publicat in Scientific American (1976) un articol despre iluzii) ne ofera o imagine care e posibila doar cand un triunghi alb este prezent. Cu putin efort, privind marginile conturate cu linii negre, poti face sa dispara triunghiul alb (pentru 2,3 secunde).
Iti propun sa mergem mai departe cu fantezia ca intr-un exercitiu de improvizatie narativa libera (apropo, in curand voi veni cu o propunere de workshop “acidulat” de improvizatie creativa), renuntand momentan la gandirea critica.
Triunghiul alb este inevitabil. Apare acolo in imagine, orice ai face tu. Este parte din realitatea perceputa de tine (de creierul tau). Poti jura ca este acolo. Poti paria pe ce vrea orice nebun care iti spune ca nu este niciun triunghi. Cine sa-l creada pe nebun? Cand tu si altii vedeti cu ochii vostri (creierele) si contura cu degetele voastre triunghiul alb. Chiar si nebunul iti jura ca vede un triunghi, cand priveste imaginea. Nici macar n-ai cu cine paria. Toti cred ca in imagine se afla un triunghi alb. Puteti chiar infiinta o organizatie. Organizatia Crezului (Sperantei, Viziunii, Perspectivei) in Triunghiul Alb. Apoi, odata infiintata, trimiteti mesaje la toti cunoscutii de pe toate site-urile de socializare. Voi deveniti astfel credinciosii in existenta Triunghiului Alb din iluzia lui Kanizsa. Ma intelegi tu, ca acest psiholog a devenit un profet. El este cel care a anuntat aparitia (sosirea) marelui Triunghi Alb. Dupa ce vei scrie o carte “cu revelatii”, urmeaza sa organizati o conferinta in care sa dezbateti o serie de consecinte psihologice si sociale ale aparitiei Triunghiului Alb in mentalul colectiv – primul punct pe lista de discutii, urmat de al doilea, viata si activitatea “inspirationala” a lui Gaetano Kanizsa (decedat in 1993). In urma discutiilor aprinse, cartea revelatiilor este revizuita cu noi idei prolifice, intuitii indubitabile si revelatii profunde despre natura umana in viziunea marelui Triunghi Alb.
Cu ajutorul lui Q imprumutat din Star Trek sau cu niste peyote o sa facem impreuna un salt de 3 secole in viitor. Deoarece totul a mers bine cu ajutorul unor oameni dedicati crezului (in marele Triunghi Alb) in fiecare generatie, avem in prezent cateva milioane de credinciosi care il asteapta pe marele Triunghi Alb. Toti acestia cred cu tarie ca marele Alb este un personaj uman, simbolizat printr-un triunghi, care va cobori din cerul instelat pentru oranduirea lumii si asistarea omenirii pentru un salt “spiritual” (un mix de religie si teoria extraterestrilor antici). Povestea cu triunghiul a evoluat intr-o credinta religioasa. A aparut o comunitate religioasa cu oameni credinciosi, ritualuri si ceremonii de imbunare si venerare a maretei figuri geometrice. Poate ca te amuzi in sinea ta si n-ai fi singura. Grecul Euclid se prapadeste de ras, acolo in paradisul geometriei, stiind ca triunghiul s-a metamorfozat intr-o figura divina!
Cred ca ai inteles, unde bat iapa ca sa priceapa saua (sau invers?!). O iluzie singulara poate (cateodata) sa evolueze (treptat) intr-o halucinatie colectiva asociate unei isterii de masa. In vremurile noastre, e mai putin probabil, pentru ca entuziastii cu idei delirante si viziuni revelatorii sunt, de regula, inchisi si tratati (de regula, cu haloperidol, clozapine, clorpromazina, adica cu medicatie anti-psihotica). Daca se intampla sa scapi, cu greu poti gasi o nisa intr-o piata abundenta (pe la unele televiziuni locale?). Eu te avertizez. Stii doar cum se invart rotitele chimice din creier?! Nu poti sti cand te apuca. De unde am plecat? Da, de la faptul ca, in realitate (obiectiva, nu in cea a lui Mos Craciun), nu exista un triunghi alb. Nu ma crezi, asa-i? Il vezi si tu? Incredibil! Dar nu mai putin “adevarat”…